Creativitatea în arhitectură nu este un accident și nici un simplu moment de inspirație care apare din senin.
Ea se construiește zi de zi, prin exercițiu, prin disciplină, dar și prin capacitatea de a asculta o voce interioară – intuiția – care transformă un spațiu corect amenajat într-unul memorabil.
Arhitecții trăiesc permanent între două lumi: cea a regulilor și constrângerilor tehnice și cea a libertății artistice. Proiectele lor trebuie să respecte norme, bugete, termene și dorințele beneficiarilor, dar în același timp să transmită emoție, frumusețe și un sentiment de „acasă”. Aici intervine creativitatea – acel echilibru fragil între rutină și intuiție.


