În designul contemporan, utilul și frumosul nu mai sunt tratate ca opțiuni separate, ci ca părți ale aceleiași logici de proiectare. Spațiile se construiesc astăzi pornind de la o dublă intenție: să funcționeze impecabil și, în același timp, să reflecte identitatea celor care le locuiesc.
„Cele două nu mai concurează; sunt într-o relație stabilă și sănătoasă. Funcționalitatea devine scheletul, estetica devine pielea – iar împreună formează un organism coerent. Când un spațiu e bine gândit, nu simți nimic forțat: îl asimilezi fără efort, natural.
Dar în 2026 se simte o tendinţă accentuată în direcţia identităţii vizuale definitorie spațiului. Un interior nu mai este doar o rezolvare pragmatică susţinută de elemente estetice, ci devine o expresie rafinată a celor care îl locuiesc. Piesele de artă, mai ales cele site-specific, aduc o ancoră emoțională și culturală. Ele spun povestea locului, dar și a beneficiarului. Sunt intervenții care nu pot fi replicate în altă parte — pentru că nu ar avea sens în altă parte.
La fel de valoroase sunt piesele moștenite, obiectele cu memorie afectivă, cele care adaugă o notă de apartenență autentică. Într-o lume minimalistă, ele devin elementele care rup monotonia, personalizează și umanizează spațiul.
În studioul nostru, estetica, funcțiunea și identitatea sunt aproape imposibil de separat. Dacă un obiect nu face nimic, nu își are locul. Dacă face ceva, dar nu spune nimic despre tine, iarăși nu e potrivit. Iar dacă un obiect este frumos, funcțional și încărcat de sens… îl vei păstra toată viața.”