{{ basket.total_qty }}
0

Intrebări și răspunsuri utile

Gresie și Faianță (66)
Contează țara de origine a plăcilor?
Dacă în amenajare primează designul și bugetul ne permite, atunci ne orientăm către faianță și gresie din Spania și Italia, care oferă cele mai deosebite colecții. Asta nu înseamnă că celelalte plăci nu sunt frumoase sau nu sunt de calitate.
Nu, deoarece faianța este o ceramică glazurată (acoperită cu un smalț) și nu are aceeasș rezistență ca o gresie porțelanată.
Plăcile rectificate au margini perfect drepte și se pot monta fără distanțieri, conferind astfel amenajării un design deosebit.
Nu, deoarece biscuitele ceramic (cel de culoare roșie) din care este făcută gresia glazurată nu rezistă la diferențe de temperatură, îngheț–dezgheț, în timp ce gresia porțelanată are în compoziție praf de piatră, calcar, quartz, care îi dau o rezistență sporită.
Nu, deoarece glazura de deasupra plăcii o face să fie impermeabilă, iar rosturile dintre plăci le vom umple cu un chit aquastatic (impermeabil).
Pentru încălzire în pardoseală, recomandăm plăci ceramice porțelanate, deoarece oferă un grad mai mare de rezistență. Montajul în acest caz trebuie făcut cu un rost de minim un milimetru, datorită dilatării plăcilor la căldură. Adezivul folosit trebuie să fie unul de tip flexibil.
O diferență notabilă ar fi că gresia porțelanată poate fi colorată în masă și nu doar într-un strat subțire, la suprafață, cum este cazul gresiei glazurate.
Recomandăm gresia porțelanată deoarece are caracteristici tehnice sporite, și anume: rezistență la abraziune, rezistență mare la impactul cu un corp dur (pe o scară de la 1 la 10 – 1 reprezintă rezistența talcului și 10 reprezintă rezistența diamantului), grad redus de absorbție a apei (poate fi chiar neabsorbantă), grosimea plăcilor este mai mare.
În spații mici, se recomandă folosirea de faianță și gresie în culori deschise, cu texturi netede, eventual lucioase, deoarece reflectă lumina și creează impresia de spațiu mai mare.
Dacă montăm plăcile pe orizontală, creăm impresia de spațiu mai larg. Dacă le montăm pe verticală, creăm impresia de spațiu mai înalt.
Se pot folosi culori pastelate, a căror aparentă monotonie se poate rupe prin inserarea decorurilor. Decorurile pot fi minimaliste, cu o grafică simplă sau pot fi tridimensionale, obținând o volumetrie aparte pe care dorim să o impregnăm ambientului.
Plăcile ceramice vor fi alese în funcție de stilul adoptat (modern, clasic, rustic etc.), în perfectă armonie cu mobilierul, corpurile de iluminat, tapetul și celelalte elemente care compun amenajarea. Vom alege plăcile și în funcție de dimensiunile acestora, astfel încât să creăm un spațiu cât mai unitar.
Adezivul pe care trebuie să îl folosim la montajul plăcilor ceramice trebuie să fie ales în funcție de spațiul în care se montează (interior / exterior), de tipul plăcilor (glazurate / porțelanate), de dimensiunile acestora (plăcile mari sunt grele și se montează cu un adeziv flexibil), tipul de pardoseală pe care se aplică (dacă există sau nu încălzire în pardoseală, dacă suportul este din beton, rigips etc.).

Plăcile porțelanate necesită scule profesionale pentru a fi tăiate, tăierea făcându-se cu discuri diamantate care nu deteriorează suprafața gresiei.
Nu există o regulă strictă, această decizie ține de spațiul pe care îl avem de amenajat, de dorința clientului sau de solicitarea arhitecților de interior. Putem avea o baie deosebită și dacă placăm doar 2 pereți, iar în rest folosim tapet special pentru spații umede sau vopsea cu nuanțe și texturi deosebite. De asemenea, putem finisa toți pereții pentru a crea un decor spectaculos.
Plăcile de faianță și gresie se aleg și în funcție de dimensiunea peretelui – se calculează astfel încât să punem plăci întregi de-a lungul suprafeței, evitând pierderile de material. Suprafața va arăta în acest fel mult mai bine.
Peretele cu impact vizual mai puternic este cel din fața ușii, acolo decorul va arăta spectaculos, dar putem delimita și alte zone ale băii: lavoarul, bideul, cabina de duș.
Se poate pune travertin în baie dacă acesta este în armonie cu stilul spațiului. Regula principală pentru placaj este însă folosirea unei hidroizolații înainte de montaj și impermeabilizarea plăcilor cu un lac protector după montaj, pentru a evita infiltrațiile de apă.
Culorile de bază dintr-un spațiu nu trebuie să fie prea multe: se aleg 1, 2 sau maxim 3 culori, pentru a nu crea un evect vizual deranjant. Putem folosi cu încredere culori neutre, care să nu încarce vizual: alb, gri, crem și putem aplica plăci decorative mai colorate ca accent.
Da, pot fi montate la exterior dar nu este recomandat, deoarece după 1-2 cicluri de îngheț / dezgheț, datorită absorției de apă, plăcile se fisurează și crapă.
Da, tipul de placă ceramică porțelanată poate fi montat atât la interior cât și la exterior, având o rezistență mult mai mare față de o placă absorbantă.
Da, este chiar recomandat să fie montate cu rosturi de minim 1 mm. În cazul construcțiilor noi sau a unui cutremur slab, plăcile au unde "să joace". Altfel, chiar dacă sunt montate cu adezivi flexibili, plăcile se tensionează între ele și se desprind de pe suport.
Plăcile în format mare, de peste 60x60 cm, pot fi montate pe suport de gipscarton dar trebuie dată o importanță deosebită pregătirii suportului; astfel, structura metalică (profilele metalice) pe care se prinde placa de gipscarton trebuie neapărat să fie realizată din 40 în 40 cm între ele și table de minim 0.6mm. În cazul plăcilor de gipscarton lipit pe perete, este recomandată utilizarea adezivilor speciali de lipire a plăcilor de gipscarton. Obligatoriu, placa ceramică se va fixa cu adezivi de clasa C2.
Mozaicul de sticlă (vitroceramic) este un produs translucid, chiar dacă poate fi colorat în masă. Dacă este montat cu adeziv de culoare gri, de exemplu, mozaicul își schimbă culoarea pe suport și devine total inestetic. Adezivul pe bază de ciment alb, însă, păstrează în totalitate aspectul original al plăcii.
În spațiile industriale, trebuie aplicate sisteme complete pentru rezistență la acizi începând cu suport, adeziv, placă ceramică, chit de rosturi. Pentru aceste spații există plăci special concepute de producătorii de plăci ceramice.
Plăcile ceramice glazurate sunt elemente de finisaj utilizate pentru placarea pardoselilor și a pereților interiori ai încăperilor cu diferite destinații: locuințe, grupuri sanitare, laboratoare, saloane de spital, birouri, camere de hotel etc.
O privire în istoria ceramicii arată influența decisivă a Spaniei la nașterea și evoluția plăcilor ceramice, adaptând contribuțiile arabe din secolul 11. În ultimii ani, plăcile ceramice au cunoscut o dezvoltare extraordinară în toate aspectele. Ele sunt acum folosite în întreaga lume, datorită caracteristicilor lor și a evoluției tehnologice.
Materiile prime utilizate pentru realizarea masei ceramice sunt de origine minerală: caolinuri, argile, feldspati, nisip cuarțos, calcar, dolomit etc. Glazura care acoperă plăcile este o sticlă incoloră sau colorată cu pigmenți ceramici, opacă sau mată.
După ce se realizează amestecul de materii prime, plăcile se formează prin presare sau extrudare și sunt supuse unui proces de ardere (la temperaturi de 800 – 1300 C în funcție de tipul plăcii). Procesul de ardere modifică radical structura plăcii și oferă plăcii ceramice rezistență mecanică și chimică, porozitate scăzută, rezistență la ardere.

Există două procedee de formare a plăcilor ceramice: presare (cea mai utilizată metodă de formare a plăcilor ceramice – aproximativ 99% dintre plăci sunt realizate astfel) și extrudare (klinker–numită “cărămidă aparentă” și cotto – placă de gresie care astăzi se folosește mai rar, neglazurată și cu absorbție de apă mare).

Presarea este un procedeu de formare a plăcilor prin presarea amestecului de materie primă (formă de pulbere umedă) în forme.
Extrudarea este un procedeu de formare a plăcilor ceramice prin trecerea amestecului de materie primă în formă de pastă printr-o filieră care are forma secțiunii plăcii. Materialul ieșit prin filieră este apoi tăiat la dimensiunile stabilite.
Procedeul "dublă ardere" este cel mai vechi - este procedeul de fabricație prin care plăcile ceramice se obțin prin două faze distincte de ardere. În primă fază de ardere a biscuitul plăcii ceramice, obținut după presare și uscare, este ars în cuptor, ceea ce îi conferă anumite proprietăți mecanice. Biscuitul este apoi decorat, glazurat și din nou introdus în cuptor.
Procedeul "simplă ardere": este procedeul de fabricație prin care suportul plăcii ceramice și glazura sunt arse împreună, într-o singură fază. Plăcile ceramice sunt decorate și glazurate imediat după presare și uscare. Arderea în același timp a glazurii și suportului permite procesul de fuziune între glazură și suport.

Dacă se respectă întocmai tehnologia de fabricație a suportului și glazurii și se păstrează un control strict asupra tuturor etapelor de fabricație se pot obține plăci ceramice la fel de bune folosind oricare din aceste metode. Totuși, prin folosirea unei singure etape de ardere se câștigă timp și în plus se obțin costuri de producție mai reduse. Procedeul de monoardere este folosit în general pentru gresie și cel de dublă ardere este folosit pentru faianță deoarece acest procedeu permite obținerea de design-uri deosebite și suprafețe mai fine. Spaniolii produc gresia și faianța prin procedeul monoardere, de aceea prețul este mai accesibil decât în Italia.
Calitatea materiilor prime este garantată de furnizori, conform actelor normative care stabilesc caracteristicile acestora. Caracteristicile tehnice sunt definite de Normele Europene de Standardizare care sunt aplicabile pentru toate tipurile de plăci glazurate sau neglazurate, numai calitatea I.  Acestea sunt următoarele:
 
ABSORBȚIA DE APĂ (EN 99)
Măsoară gradul de porozitate internă al suportului ceramic al unei plăci. Testul determină cantitatea de apă absorbită de către plăci, atunci când sunt introduse în apă fiartă pentru o anumită perioadă de timp. Absorbția de apă este exprimată ca un procent de umiditate al plăcilor.
 
REZISTENȚA LA FLEXIUNE (EN 100)
Măsoară rezistența la rupere a unei plăci atunci când este supusă unei încărcături centrale care crește până când placa se rupe. Se exprimă în N / mm2.
 
REZISTENȚA LA ZGÂRIERE - DURITATE SUPERFICIALĂ (EN 101)
Este o măsură a durității suprafeței unei plăci. Se măsoară prin zgâriere cu minerale care sunt numerotate crescător, în funcție de duritate cu numere de la 1 la 10 (scala Mohs). Plăcii îi este atribuit numărul inferior numărului mineralului din scala Mohs care a zgâriat-o.
 
DILATAȚIA TERMICĂ LINEARĂ (EN 103)
Este determinată de un aparat care măsoară coeficientul dilatației termice lineare dintre temperatura mediului înconjurător și temperatura de 100 °C.
 
REZISTENȚĂ LA ȘOC TERMIC (EN 104)
Este determinată prin supunerea unei plăci la 10 cicluri alternative de apă rece și apă fiartă.
Testul este efectuat la 15°C și 105°C.
 
REZISTENȚA LA CRĂPARE (EN 105)
Suportul și glazura unei plăci pot avea coeficienți de dilatare diferiți și tensiunile dintre ele pot crea fisuri și crăpături pe suprafața plăcii. Rezistența la crăpare este determinată prin așezarea unei plăci într-o autoclavă și supunerea ei la o presiune de 5 kg/cm2 timp de o oră sau mult mai strict, de 6 kg/cm2 pentru trei ore. Dacă glazura nu se crapă după un ciclu, placa a trecut testul.
 
REZISTENȚA CHIMICĂ (EN 122)
Se determină prin teste diferite rezistența plăcilor la pătare, la produse pentru curățat, la acizi și la baze alcaline.
 
REZISTENȚA LA ÎNGHEȚ (EN 202)
Când o placă absoarbe o cantitate mare de apa, iar volumul acesteia crește prin îngheț, placa poate crăpa.
PEI reprezintă rezistența la abraziune a plăcilor ceramice glazurate. În funcție de gradul de rezistență și calitate, există 5 clase de PEI, numerotate de la I (trafic redus – dormitoare și băi de locuințe private) la V (cel mai înalt nivel de rezistență, trafic intens - spații comerciale, holurile de la intrare și bucătării).

P.E.I. – I
Gresie destinată traficului ușor, unde se utilizează încălțăminte ușoară care nu conține elemente abrazive.
Recomandată pentru dormitoare și băi de locuințe particulare fără contact cu exteriorul.

P.E.I. – II
Gresie destinată traficului mediu-ușor.
Recomandată pentru toate încăperile unei locuințe particulare, mai puțin bucătăria.

P.E.I. – III
Gresie destinată traficului mediu.
Recomandată pentru toate încăperile unei locuințe particulare (fără holuri și scări), pentru camere și băi de hotel.

P.E.I. – IV
Gresie destinată traficului mediu – intens.
Recomandată pentru toate tipurile de locuințe colective și particulare, inclusiv pe terase, holuri, în bucătării și birouri.

P.E.I. – V
Gresie destinată traficului foarte intens.
Recomandată în centre comerciale, baruri, stații de transport în comun, aeroporturi.
Coeficientul antiderapare (rezistență la alunecat) este un criteriu important de alegere a plăcilor ceramice pentru paviment în general, dar mai ales pentru zonele de trafic intens.

Producătorii de plăci ceramice sunt obligați să pună la dispoziție rezultatele testelor care detaliază coeficientul antiderapare al produselor lor, astfel încât arhitecții, designeri sau cumpărătorii de orice tip să poată selecta produsul cunoscând caracteristicile acestuia înainte de utilizarea pentru paviment.
PLĂCI CERAMICE DIN PASTĂ ROȘIE
Materia primă de bază este argila, care imprimă culoarea roșie suportului ceramic. Este un material mai ieftin în general pentru că este mult mai răspândit în natură și este cel mai des utilizat ca materie primă în obținerea plăcilor ceramice. Plăcile cu suport din pastă roșie au densitate mai mică, absorbție de apă mai mare și caracteristici mecanice inferioare celor cu suport din pastă albă. Totuși, plăcile din pastă roșie sunt excelente pentru montajul la interior.
 
PLĂCI CERAMICE DIN PASTĂ ALBĂ
Materia primă de bază este caolinul care imprimă culoarea albă suportului ceramic. Este un material mai scump, dar care are caracteristici superioare (ex: absorbție scăzută de apă datorită faptului că se poate arde la temperaturi mai înalte, este un material mult mai fin, densitate mai mare - se poate rectifica foarte bine etc). Principalul avantaj este rezistența mecanică a suportului din pastă albă.
Plăcile ceramice glazurate de pardoseală sunt acceptate pentru a fi utilizate la placarea pardoselilor interioare pentru:
  • clădiri de locuit (băi, bucătării, holuri, livinguri etc.)
  • locuri publice și spații comerciale și industriale (grupuri sanitare, baruri și restaurante, saloane de spitale, camere de hotel, laboratoare etc.)

Plăcile de gresie sunt acceptate pentru a fi utilizate și la placarea pereților interiori în aceleași tipuri de clădiri ca și pentru pardoseli.
 
Plăcile ceramice glazurate cu P.E.I. V și duritate mare (trafic intens) se pot folosi pentru placări exterioare, dacă se impermeabilizează rosturile pentru a se împiedica pătrunderea apei în plăci și respectiv înghețul plăcilor la temperaturi scăzute.
Principalele produse substituente ale plăcilor ceramice glazurate sunt:
  • mocheta
  • linoleumul
  • parchetul
  • piatra naturală
Întreținerea plăcilor ceramice glazurate este mult mai ușoară și mai ieftină față de întreținerea mochetei; plăcile ceramice sunt ignifuge, nu rețin apa pe suprafață și nu creează condiții pentru dezvoltarea microorganismelor. Față de mochetă, gresia are calitatea de a fi antistatică, deci nu atrage praful sau orice alt tip de impurități. Gresia are rezistență la trafic mult mai mare decât mocheta și durată de viață mai mare.
Față de pietrele naturale pe care le pot substitui și prin design, plăcile ceramice au prețuri mai mici, rezistență la pătare mai mare și întreținere mai ușoară. Marmura, în special, are duritate foarte mică, are procent mare de absorbție a apei și se pătează.
Parchetul natural are ca dezavantaje față de plăcile ceramice capacitatea mare de absorbție a apei, preț mai mare și durată de viață mai mică. Parchetul din lemn păstrează murdăria și este greu de întreținut. În comparație cu parchetul natural, care favorizează și întreține arderea, plăcile ceramice sunt ignifuge. 

Parchetul laminat are rezistență la trafic și durată de viață mai mici decât plaăcile ceramice glazurate. Plăcile ceramice au ca avantaj diversitatea de modele și culori față de parchetul laminat și cel natural.
Linoleumul nu este rezistent la trafic, nu are o durată mare de viață, poate fi toxic, nu este ignifug și are mai puține domenii de utilizare decât plăcile ceramice.
  • Adezivi pe bază de ciment
  • Chit pentru rosturi cu latex (aditiv) elastic pentru îmbunătățirea caracteristicilor de adeziune ale chitului și a impermeabilizării rosturilor
  • Profile de finisaj din PVC și metalice pentru acoperirea muchiilor la placări cu faianță și profile pentru praguri (treceri)

La punerea în operă a plăcilor ceramice se folosesc amestecuri adezive concepute de firme specializate, materiale, accesorii, scule și metode indicate de producător. Una din condițiile de bază ale unei bune placări este ca suportul pe care se aplică plăcile să aibă rigiditate și rezistență mecanică corespunzătoare.

Aplicarea plăcilor se face în condiții normale de temperatură cuprinse între +5°C și +35°C. Rosturile dintre plăci se astupă cu chituri adezive care elimină posibilitatea de pătrundere sub placă a apei sau a umidității care ar putea compromite lucrarea. Pentru o mai bună impermeabilizare a rosturilor, se poate folosi chitul pentru rosturi în amestec cu latex elastic.

În toate cazurile de punere în operă se vor respecta în mod strict instrucțiunile producătorului privind pregătirea suportului, materialelor folosite și tehnologia de aplicare a plăcilor deoarece orice abatere de la tehnologia optimă de montare poate conduce la degradarea lucrării.
Plăcile trebuie manipulate cu grijă pentru a se evita zgârierea, lovirea sau alte deteriorări. Pentru ca rosturile orizontale și verticale să fie perfect aliniate, este esențial ca suprafața pe care sunt montate să fie perfect plană. Asta înseamnă că suprafața pe care urmează să fie montate trebuie să fie foarte atent pregatită anterior montării. Pentru a fixa plăcile, aplicați un strat fin de mortar atât peste perete sau podea cât și pe placă. Marginile plăcii montate trebuie să fie perfect curate atunci când se montează placa următoare.

Plăcile sunt teșite la margini pentru a nu se ciobi și pentru a fi mai ușor de montat. Dacă se lucrează pe un perete cu colțuri interioare, în dreptul colțurilor lăsați spațiu de câțiva milimetri pe unul dintre pereții care formează un colț pentru a permite eventualele dilatații. Acest spațiu va fi acoperit de placa de pe peretele perpendicular pe cel pe care s-a lăsat spațiul.
  • Produs natural, ecologic - materiile prime utilizate sunt în cea mai mare parte naturale (argilă, caolinul, cuarzul, calcar, dolomit etc.)
  • Ușor de întreținut întrucât suprafața ceramică este caracterizată prin capacitatea de a nu absorbi praful și orice alt tip de impurități. Pentru curățare se pot folosi agenți de curățare corespunzători (detergenți, clor etc.).
  • Igienic, antialergic și non-toxic datorită capacității suprafețelor de a nu absorbi umiditatea, împiedică formarea și dezvoltarea coloniilor de germeni și fungi care sunt repede generați în construcții cu probleme de umiditate.
  • Ignifug – incombustibilitatea lor ajută la prevenirea incendiilor. Materia prima principală, argila, odată ce este arsă, are aceleași proprietăți ca piatra sau elemente de aceeași natură.
  • Nu necesită întrețineri suplimentare – plăcile ceramice nu necesită întrețineri suplimentare după montaj, în afară de curățarea normală.
  • Varietate decorativă și coloristică
  • Preț de achiziție accesibil
  • Rezistență la uzură, la umiditate
  • Durată de viață lungă
Rectificarea este un procedeu de finisare a plăcilor ceramice care presupune tăierea marginilor plăcilor și se realizează cu mașini speciale cu disc diamantat. Rectificarea este o parte a procesului de producție ce se realizează după scoaterea plăcilor ceramice din cuptorul de coacere. Aceasta constă în prelucrarea (tăierea) marginilor plăcii, astfel încât muchiile acestora formează unghi de 90 grade. Se realizează cu scopul obținerii unor calibre fixe și eliminării conturului marginal al plăcii. Procedeul este utilizat în special la gresia porțelanată lucioasă, odată cu levigarea.
 
La plăcile ceramice glazurate se face în special pentru cele cu suportul din pastă albă. Este un procedeu scump din cauza consumului energetic suplimentar. Are ca avantaje calibrarea perfectă întrucât plăcile se pot monta fără rosturi și înlăturarea conturului marginal al plăcii.
  • Suport de culoare albă (pe bază de caolin) sau roșie (argilă)
  • Suport poros – absoarbe apa
  • Suprafață glazurată
  • Rol estetic - decorativ și practic - pereții placați cu faianță se curăță și se dezinfectează ușor
  • Fără rezistență la trafic – destinată exclusiv placărilor de pereți interiori
Gresia porțelanată este o gresie compactă, dură și mai ales non-poroasă. Datorită temperaturii elevate la care este prelucrată, 1150-1250 °C, are un procent de absorbție al apei foarte mic, mai mic de 0,5%. Această caracteristică face din gresia porțelanată produsul ideal pentru exterior.

Gresia porțelanată, în diversele sale finisaje de suprafață, este compusă dintr-un amestec de prafuri și granule non metalice de diverse dimensiuni și culori (materia primă). Procesul complex de coacere la temperaturi extrem de înalte transformă materia primă în plăci de gresie porțelanată rezistente la ger, agenți chimici, cu o elevată rezistență mecanică, igienice și caracterizate de o rafinată eleganță estetică. 
Gresia porțelanată poate fi: 
  • glazurată (de obicei modele rustice, aspect de pietre naturale) sau
  • porțelanată în masă, făra glazură (în general gresia tehnică sau cu aspect de pietre naturale).

Pe piață există o mare varietate de formate: de la plăcuțe de 15x15cm la plăci de 300x100 cm. De asemenea există elemente de design și textură diferite: mat, lucios, satinat, structurat, plăci similare cu pietre naturale etc.
Cel mai frecvent, gresia porțelanată este comparată, din punct de vedere al proprietăților tehnice, cu pietrele naturale: marmura și granitul.
Principalele avantaje ale gresiei porțelanate sunt:
  • Durabilitate și rezistență la abraziune
  • Neabsorbantă: poate fi montată la interior și exterior, în piscine, pe suprafețele unde este necesar un produs rezistent la apă
  • Rezistență la variații de temperatură
  • Rezistență la pătare
  • Ignifugă
  • Rezistență la îngheț - dezgheț
  • Destinată cu precădere spațiilor cu trafic intens
Spre deosebire de gresia porțelanată, marmura este un material mai puțin rezistent. Punctele slabe ale marmurei comparativ cu gresia porțelanată sunt:
  • este un material mai puțin rezistent la abraziune și trafic intens, astfel încât este necesară lustruirea sa periodică (acest procedeu fiind foarte costisitor)
  • este un material cu absorbție mare de apă
  • nu este un material rezistent la pătare, anumite substanțe care nu pătează gresia porțelanată pătează marmura în profunzime
Granitul este o piatră naturală mult mai rezistentă decât marmura, dar cu caracteristici tehnice inferioare gresiei porțelanate. Punctele slabe ale granitului comparativ cu gresia portelanata sunt:
  • este un material mai puțin rezistent la trafic intens, astfel încât este necesară lustruirea sa periodică (acest procedeu fiind foarte costisitor; lustruirea granitului negru implică costuri foarte mari, deoarece se efectuează cu soluții speciale)
  • este un material cu absorbție mare de apă; nu este un material rezistent la pătare, anumite substanțe care nu păteaza gresia porțelanată pătează marmura în profunzimea plăcii.
Plăcile de klinker sunt plăci obținute de obicei prin extrudare, glazurate sau neglazurate. Klinkerul are o bună rezistență mecanică și la atacul agenților chimici. Este folosit în multe domenii: placări de fațade, piscine, placări industriale, locuințe private etc. Klinkerul se vinde cu rost inclus (rostul trebuie să fie de 8 – 10 mm). Din cauză că plăcile crude de klinker au umiditate foarte mare, după ardere plăcile au mici imperfecțiuni și din acest motiv trebuie lăsat un rost mai mare. Plăcile porțelanate și klinkerul pot fi glazurate sau neglazurate – glazura având în acest caz mai mult rol estetic.
Da, dar nu putem folosi faianță pentru pavarea pardoselilor.
Durabilitatea plăcilor de ceramică este superioară aproape tuturor suprafețelor de finisaj existente pe piață.
CLASĂ: nivelul TOP al calității, stabilit de anumite standarde. Vorbind despre pete, nu mai mult de 5% din plăci pot avea asemenea defect.
Celelalte categorii (a-IIa, a-III-a, calitate de top comercială, abia ieșite din cuptor etc.) sunt de calitate inferioară și pot prezenta mai multe defecte. Produsele de calitate inferioară, evident, vor costa mai puțin decât cele de TOP.

Cu toate acestea, criteriile de clasificare vor fi diferite de la un producător la altul.
Înainte de a răspunde la întrebare este necesar să știm:
  • care este suprafața pe care vrem să o placăm cu gresie și cu faianță
  • să stabilim tehnica de montare (cu rosturi, fără rosturi, în paralel sau în diagonală).

E bine de știut că și o gresie de cea mai bună calitate poate conține câteva plăci cu defecte. Anumite plăci trebuie tăiate, în special dacă încăperea are anumite iregularități și depinde și de tehnica de montare (de exemplu, prin montarea în diagonală se pierde mai mult material decât dacă materialul ar fi montat în paralel). După montaj este bine să se oprească puțin material pentru reparațiile viitoare. Este bine să se comande cu 10% mai mult material decât avem nevoie. Cantitățile trebuie calculate cu mare grijă înainte de a înainta comanda, deoarece materialul provenit din livrări diferite poate să nu fie identic cu materialul din prima comandă.
Înghețul poate afecta materialele care ajung în contact cu apa în zone unde temperatura scade frecvent sub 0° C. Apa poate penetra suprafața unei gresii prin porii pe care aceasta îi are. Dacă temperatura scade sub 0° C, apa devine gheață, care ocupă un volum mult mai mare decât apa lichidă, creându-se astfel tensiuni în interiorul plăcii. Tensiunile pot deveni atât de mari, încât anumite porțiuni din placa de gresie se pot sparge.

Rezistența la îngheț a plăcilor ceramice se poate măsura în concordanță cu standardele curente. Unele plăci ceramice sunt rezistente la îngheț, în timp ce altele nu sunt. Când urmează să placăm cu gresie o terasă sau să îmbrăcăm un perete în faianță la exterior într-o zonă unde iernile sunt foarte reci, este esențial să alegem gresie și faianță rezistente la îngheț. Dar, doar alegerea acestor materiale nu este suficientă pentru a garanta protecția plăcilor ceramice împotriva înghețului. Este foarte important să alegem materiale potrivite pentru montarea gresiei și faianței, alegerea rosturilor și o înclinație potrivită a podelei pentru a împiedica apa să se strângă într-un anumit loc. Pentru a evita înghețul, care este adesea cauzat de o combinație de factori, trebuie să avem mare grijă cum alegem materialele dar și cum le montăm.
Dintre toate încăperile unei case, bucătăria este încăperea care este expusă la nivelul cel mai înalt de agresiune, în special din cauza faptului că aici se pregătește mâncare. Mâncarea poate conține numeroase substanțe agresive, acizi precum laptele, oțetul și sucul de lămâie. Mâncarea (care poate fi foarte fierbinte) poate ajunge în contact cu suprafața de gresie.

În bucătărie, normele de igienă sunt mult mai importante decât în alte încăperi și este necesară folosirea unor detergenți și sisteme de curățare foarte agresive de cele mai multe ori (ceea ce înseamnă stres chimic și mecanic). În bucătăria normală a unei familii, traficul între aragaz, frigider și chiuvetă poate însuma zeci de kilometri în fiecare an, ceea ce înseamnă un alt factor de stres pentru podele. Și acesta este doar unul dintre numeroasele exemple. 

Pe scurt, gresia pe care o folosim în bucătărie trebuie să fie aleasă cu mare grijă, să acordăm o mare atenție caracteristicilor chimice și mecanice ale suprafeței (precum rezistența la pătare, rezistența chimică la acizi și rezistența la abraziune).
Există două reguli de baza care trebuie urmate.

  • Prima regula
    Este necesar să vă asigurați că s-a livrat cantitatea corespunzătoare din documentele de livrare (se face imediat cum ați primit materialul ). Este bine să se verifice că materialul este uniform (în ceea ce privește tonalitatea și calibrul). Acest lucru trebuie verificat de cel care urmează să monteze gresia și faianța (tonalitatea și calibrul sunt marcate pe cutii). Cel care montează materialul trebuie să verifice ca materialul să nu prezinte defecte evidente, defecte vizibile cu ochiul liber. Plăcile care prezintă defecte nu trebuie montate.
  • A doua regulă
    Este bine să se comande un surplus de material, de regulă un surplus de 10%. Acest mic surplus nu va fi necesar doar în cazul în care se vor înlocui materialele care au fost stricate în timpul instalării, dar și pentru înlocuirea plăcilor sparte dupa instalarea obiectelor sanitare, de exemplu.
Plăcile ceramice sunt unele din cele mai sigure materiale pentru cei care le folosesc.
  • Nu există riscul contaminării mediului în care sunt instalate. Nu numai că nu eliberează substanțe toxice, dar nici nu rețin substanțe toxice.
  • Gresia antiderapantă aduce un important aport în prevenirea riscurilor alunecării și căderilor.
  • În cazul incendiilor, nu prezintă nici un risc. Spre deosebire de alte materiale inflamabile (lemnul, tapetul, linoleum-ul), plăcile ceramice sunt neinflamabile și nu sunt deteriorate de flăcări și nici de temperaturile ridicate. Ele nu propagă și nu întrețin flăcările și nu emit nici un fel de substanțe în caz de incendiu. S-a demonstrat că în caz de incendiu plăcile ceramice protejează structura suprafețelor pe care sunt montate.
Pavările interioare nu necesită caracteristici, ca de exemplu rezistența la îngheț, care în schimb este esențială pentru suprafețele exterioare. De aceea rezistența la îngheț pentru plăci care se montează la interior nu este necesară (decât dacă este cazul unei camere frigorifice). Din această recomandare nu trebuie să tragem concluzii greșite.

O idee greșită ar putea să fie de exemplu: "Plăcile rezistente la îngheț se montează numai la exterior". Este greșit deoarece rezistența la îngheț este o caracteristică legată de compoziția și structura materialului ceramic (porozitatea). Aceasta, în schimb, influențează alte caracteristici mecanice (rezistența la încovoiere și rupere). Un produs cu o structură compactă, așa cum este gresia porțelanată (care are porozitate aproape zero), are totodată și o mare rezistență mecanică și la îngheț. Rezistența mecanică mare este necesară pentru pavări în multe dintre spațiile industriale (de obicei aceste calități le au plăcile porțelanate care rezistă totodată și la îngheț). 

A doua idee greșită: "Orice placă este potrivită pentru montajul la interior" - ceea ce nu este deloc adevărat. Podelele interioare pot fi supuse la atac chimic și mecanic, de aceea trebuie să aibă rezistența adecvată. O placă ce are caracteristici necesare pentru montajul într-un dormitor nu va fi neapărat rezistentă pentru montaj în buăatărie sau la intrare într-o locuință. Deci, este foarte important chiar și pentru montaj la interior să alegem placa potrivită pentru fiecare spațiu.
Care sunt cauzele zgârieturilor, zonelor pătate și a altor defecte care pot apărea după montaj?
Să presupunem că nu există defecte ale plăcilor înainte de instalare. Este posibil totuși ca după instalare să apară pe suprafața plăcilor ceramice zgârieturi, pete și urme de abraziume în orice stadiu al montării plăcilor. Curățarea plăcilor de chit este operațiunea care supune placa la cel mai mare risc chimic și mecanic. Primul lucru pe care trebuie să îl verificăm este calitatea gresiei, care poate să nu aibă caracteristicile dorite. Furnizorii de plăci ceramice și cei care le montează trebuie să cunoască foarte bine caracteristicile produselor și locul în care urmează să fie instalate, pentru a reduce la minimum riscul abraziunii. 

Gresia se poate deteriora și din cauza celor care o montează și care pot merge pe ea imediat după ce au instalat-o. Pentru a elimina acest risc, este recomandat să se acopere suprafața gresiei cu folii de polietilena, plăci de lemn, rumegus etc.
Gresia poate fi pusă pe o terasă exterioară, pentru a împiedica infiltrarea apei?
Răspunsul la această întrebare este cu siguranță NU. Plăcile ceramice nu pot fi considerate materiale rezistente la absorbția de apă, sau cel puțin nu suficient de mult încât să vă poată garanta un acoperiș destul de bun, care să rețină absolut toată apa. Acest lucru este valabil în toate cazurile, indiferent de gresia pe care o folosiți (chiar dacă este porțelanată). Deși gresia porțelanată poate oferi rezistență la apă, acest lucru nu poate fi îndeplinit fără impermeabilizarea stratului suport (de exemplu montarea unei membrane bituminoase).
Ce probleme pot apărea în utilizarea plăcilor ceramice în cazul podelelor supraelevate?
Plăcile ceramice sunt ideale pentru podelele supraelevate. Aceste sisteme sunt alcătuite din panele de gresie, montate pe suporți de oțel astfel încât se creează un spațiu între podea și stratul suport, unde se pot instala diferite utilități (țevi, cabluri). Accesul la aceste utilități este foarte ușor, se face prin ridicarea unui panel care se pune la loc imediat după ce munca a fost terminată.

Caracteristicile tehnice și performanțele gresiei o fac perfectă pentru acest tip de suport. Este foarte important cum se alege panelul, gresia și tehnica de montaj, trebuie avute în vedere caracteristicile de rigiditate și de elasticitate ale plăcii ceramice (prin urmare incompatibilitatea lor cu substraturi foarte flexibile sau deformabile).
Adezivi (6)
De ce este importantă hidroizolația?
Ca un paradox, apa, sursa vieții în general, devine extrem de periculoasă în cazul infiltrării în pereții construcțiilor. În orice construcție, fie rezidențială fie publică, este esențial să acordăm o atenție sporită realizării hidroizolațiilor, începând de la fundație până la terase, acoperișuri, balcoane, băi, bucătării.

Hidroizolația reprezintă izolarea unei construcții în vederea stopării infiltrațiilor de apă, atât din interior spre exterior cât și invers. Astfel, putem stopa apariția mucegaiurilor, a mirosurilor neplăcute din pereți, inundațiile etc.
Hidroizolația nu este un produs în sine, ci reprezintă un sistem complex, alături de alte produse: amorse, adezivi, chituri de rosturi, benzi de îmbinare și, firește, un profesionist care să știe sa aplice corect un sistem de hidroizolație.
Adezivii reprezintă produse pentru lipirea a două suprafețe din același material sau din materiale diferite. Sunt multe clasificări de adezivi, în funcție cu destinația tipului de lipire (adezivi minerali pe bază de ciment, adezivi reactivi pe bază de rășini reactive, adezivi epoxidici, adezivi pe bază de apă etc).
Adezivii minerali sau adezivii organici sunt adezivi care au la bază un liant numit CIMENT. Cu acest tip de adeziv se pot lipi plăci ceramice, roci naturale, mozaicuri ceramice și vitroceramice, caramidă, bca etc. pe suporturi minerale la suprafețe interioare și exterioare.
Acești adezivi minerali pe bază de ciment sunt cunoscuți și caracterizați la nivel internațional prin clasificări internaționale cu litera "C", litera care se regăsește pe toate tipurile de ambalaj.

Clasificarea în funcție de tipul de aplicare C1 și C2:
  • Adezivii de tip C1 sunt adezivi pentru lucrări ușoare, în special pentru aplicări la suprafețe interioare, pentru placări ceramice și roci naturale de dimensiuni reduse (mai sunt cunoscuți și ca adezivi standard) pe suporturi absorbante (tencuieli, cărămidă, bca etc).
  • Adezivii de tip C2 sunt adezivi îmbunătățiți caracterizați prin adaos de ciment superior și aditivați cu diverși aditivi care le conferă o lucrabilitate sporită, o rezistență superioară, care pot fi utilizați atât la interior cât și la exterior pe suporturi minerale absorbante sau neabsorbante (mozaicuri, hidroizolații, placări ceramice anterioare, încălzire în pardoseală etc.) pentru lipirea plăcilor ceramice de dimensiuni medii sau mari, marmură, granit, piatră etc.

Adezivii C1 și C2 pot fi alb sau gri.
  • Adezivii de culoare gri se utilizează pentru lipirea plăcilor ceramice în general, a klinkerului sau a rocilor naturale (granit, travertin, marmură cu o grosime mai mare de 2 cm).
  • Adezivii albi sunt utilizați în aplicări speciale cum sunt mozaicurile vitroceramice, marmura, piatra naturală cu o grosime mai mică de 2 cm.
  • În primul rând, tipul suportului pe care urmează a fi aplicat adezivul (tencuială, gips-carton, șapă, absorbant / neabsorbant, hidroizolație etc.)
  • Vechimea stratului suport reprezintă un element important deoarece un suport proaspăt, nematurat, poate duce la dezlipirea finisajelor
  • Tipul de placă sau finisaj ce urmează a fi placat (gresie, faianță, gresie porțelanată, mozaic, marmură etc.)
  • Dimensiunea tipului de finisaj
  • Unde se utilizează (interior / exterior, încălzire în pardoseală)
  • Temperatura la care se aplică – reprezintă un element foarte important – aplicarea adezivilor la temperaturi reci sub 5 grade Celsius sau calde la peste 30 grade Celsius nu este recomandată deoarece influențează direct caracteristicile tehnice ale produsului. Aplicarea la sub 5 grade are un timp de uscare îndelungat și poate ajunge la îngheț iar la temperaturi de peste 30 grade se usucă rapid prin pierderea apei și scăderea aderenței la stratul suport.

Chiturile de rosturi au un rol estetic, prin culoare, dar și un rol funcțional. Practic, chiturile de rosturi sunt sigilanți împotriva pătrunderii apei în stratul suport. Ca și adezivii, chiturile de rosturi sunt clasificate în mai multe categorii – chituri pe bază de ciment, chituri pe bază de rășini epoxidice, silicoane, masticuri etc. – fiecare tip în parte cu destinații diferite.
Chiturile pe bază de ciment sunt utilizate la rosturile dintre îmbinările plăcilor ceramice, a rocilor naturale, klinker, mozaicuri etc.
Chiturile de rosturi au granulații diferite și sunt dedicate special pentru lățimi ale rosturilor diferite.
La plăci ceramice, roci naturale, mozaic vitroceramic și ceramic, există chituri pentru rosturi între 0-6 mm / 2-12 mm
La klinker sunt utilizate rosturi cu lățime de 5-7 mm.
La cărămizile de sticlă - rosturi de 10 mm.
Bucătărie (12)
Cum să imi amenajez bucătăria?
Spațiul de bucătărie reprezintă zona cea mai provocatoare dintr-o locuință, dar și cea mai importantă. Este important să știm că bucătăria este și cea mai costisitoare parte dintr-o amenajare. În amenajarea ei, trebuie ținut cont de considerente tehnice, funcționale, dar și estetice. Este importantă în acest sens părerea unui specialist, arhitect sau designer de interior, pentru a găsi împreună soluțiile complete. 
Funcționalitatea reprezintă 75% din provocarea unei bucătării. Abia după ce sunt stabilite și clarificate toate aspectele funcționale / ergonomice putem trece la selecția finisajului, stilului, culorilor.
Alegerea materialului unei bucătării se realizează în funcție de: locație, stilul de mobilare și bugetul pe care dorim să îl alocăm. Clima din zona în care este amplasată locuința, faptul că avem sau nu ferestre, dar și mediul în care se află locuința – în oraș, la munte sau la mare, toate acestea influențează alegerea materialului din care putem fabrica bucătăria.

De exemplu, nu se recomandă într-o zonă din apropierea mării, într-un climat umed, alegerea lemnului masiv, care lucrează în timp.

Materialul se alege și în funcție de stil: stilul de mobilare modern folosește în general materiale ușoare, laminate, furniruite sau vopsite, tip mdf sau pal. Stilul clasic preferă lemnul masiv, care permite crearea lezenelor, a fronturilor de uși sculptate și a corniselor decorative.

Desigur, și considerentul bugetului influențează alegerea materialelor, palul fiind cel mai economic, mdf-ul mediu și lemnul masiv / stratificat cel mai înalt nivel.
În trend în acest an este mdf-ul mat, care arată mult mai elegant în spațiul de bucătărie și este mai economic decât cel lucios. Cel lucios impune un proces de lăcuire în șapte straturi și de aceea este mai costisitor decât cel mat, însă are avantajul polișării, care duce la o durată mai îndelungată a folosirii bucătăriei.
În alegerea aparaturii electrocasnice sunt importante atât considerentele tehnice cât și cele estetice și de obișnuință casnică. Este important să stabiliți de la bun început tipul electrocasnicelor (independete, incorporabile, electrice, gaz etc) sau să fie alese concomintent cu proiectul tehnic al bucătăriei. Este mult mai complicat să proiectezi o bucătărie după niște electrocasnice achiziționate pripit.
Alegerea unui frigider incorporabil reprezintă o soluție estetică inovatoare, frigiderul fiind incorporat într-un corp de coloană, având același front de ușă ca restul bucătăriei. Frigiderele neincorporabile sunt însă mai spațioase, ele fiind mai mari și mai încăpătoare decât cele incorporabile, încastrate într-un spațiu finit de 60 cm. Această alegere este strict individuală și poate fi făcută doar de către viitorii proprietari. 
Stilul construcției locuinței impune și stilul de mobilare al amenajării de interior. Se pot face ușoare mixuri de stiluri: clasic cu modern, neoclasic cu modern, însă foarte important este să apelăm la designerii de interior care pot realiza în mod fin aceste treceri. Stilul ales trebuie să vă reprezinte, să fie parte din modul de viață pe care îl aveți. Este important ca rezultatul final să vă inspire satisfacție și dorința de a petrece cât mai mult timp în spațiul respectiv.
În funcție de modul în care dorim să gătim, de modul de viață și de membrii familiei, putem alege tipul de plita. Pentru familiile cu copii, sunt recomandate plitele cu inducție care au proprietatea de a se încălzi doar în zonele unde sunt așezate recipientele de gătit metalice și nu se încșlzesc la pornire – în cazul în care copiii pun mâna pe plită nu se ard.

Plitele electrice au avantajul că preparatele se fac mai repede, ele degajând căldură mai puternică dar nu sunt recomandate familiilor cu copii tocmai din acest considerent. Plitele pe gaz sunt încă preferate de cei care gătesc clasic dar și de iubitorii mâncărurilor flambate sau chinezești, care se realizează în tigăi foarte înalte, unde este necesară o flacără.

Există pe piață plite modulabile de 30 cm, care se pot mixa cu diferite tipuri de plită.
Bucătăria cu insulă are mai multe avantaje, atât estetice cât și practice. Putem considera, atunci când avem o insulă, că avem două bucătării într-una singură. Spațiile de depozitate sunt mult mai ample și putem avea zone diferite de gătit dar și un spațiu în zona de insulă pentru locul de luat masa. Sunt indicate în bucătăriile tip american în care spațiul de bucătărie comunică cu cel de living, realizând o partajare și o comunicare între cele două.
În funcție de dimensiunile bucătăriei, configurație, accesorii, prețul unei bucătării diferă, bucătăria compunându-se din corpuri individuale de lățimi și înălțimi diferite dar standard în același timp, prețul este stabilit în primă etapă per ML. Și poate pleca de la 650 euro pentru pal laminat sau 1100 euro pentru  fronturi din lemn.
Pentru marea majoritate a comenzilor speciale se oferă montaj și transport gratuit. Pentru produsele de continuitate există o taxă pentru montaj.
După acceptarea ofertei estimative de preț, arhitectul nostru va face o vizită la locația clientului pentru măsurători. Este necesară achitarea unei taxe care variază în funcție de locație, taxă ce va fi scăzută din factura finală.
Obiecte sanitare - Vase WC & Bideu (9)
Vasele de wc suspendate se potrivesc la orice rezervor îngropat?
Toate vasele de wc suspendate se potrivesc cu orice rezervor îngropat cu cadru. Sunt norme și STAS-uri pentru cele două tipuri de produse și compatibilitatea lor.
Nu, vasele stative BTW nu se potrivesc cu rezervoarele îngropate cu cadru. Pentru acest tip de vas wc sunt disponibile rezervoare îngropate dar fără cadru.
Vasele wc suspendate conferă o mai mare igienă în zona de baie deoarece se poate curăța foarte bine în jurul lor. De asemenea, ele conferă un design mult mai plăcut.
Nu. Normele sunt create de așa natură încât acest risc să fie practic eliminat. Cadrul rezervorului trebuie să reziste la minim 300Kg.
Da. Instalatorul poate adapta la acest vas de wc un cot de scurgere pentru pardoseală.
Este necesară o baterie pentru activarea și alimentarea funcției de bideu, în cazul în care vasul de wc nu este prevăzut cu baterie.
Pentru bideu este necesar doar un cadru de prindere deoarece spălarea se va face cu bateria amplasată direct de pe bideu.
Doar dacă scurgerea se realizează în spatele peretelui. Altfel, este imposibil, deoarece vasele wc back to wall sunt lipite de perete.
Diferențele sunt generate de materiile prime folosite, procesele de producție etc. Toate acestea conferă porțelanului sanitar un plus de valoare.
Obiecte sanitare - Căzi (8)
Din ce material este fabricată cada?
Căzile sunt fabricate din diferite materiale (acril, compozit, oțel inox emailat, tablă etc.) iar noile treduri sunt către cele din compozit.
Acrilul este un polimer - PMMA (material plastic) iar compozitul este un amestec de acril și minerale (rocă vulcanică, quartz etc)
Există kituri de reparație – substanțe similare produsului - după aplicare și șlefuire cada arată "ca noua".
Cada de acril se instalează foarte ușor și instalarea poate fi realizată de o singură persoană specializată – instalator (în funcție de dimensiunea și complexitatea căzii).
Nu sunt necesare substanțe speciale de curățire. Nu se intervine în procesul de curățire cu materiale abrazive (agenți de degresare sau bureți nepotriviți) sau puternice din punct de vedere chimic (substanțele de curățatare care conțin acid clorhidric, acid formic etc). 
Cada își schimbă nuanța numai dacă se expune la raze ultraviolete care deteriorează în timp culoarea produsului.
Da. Prin executarea unui cadru și/sau a măștilor placabile aferente căzii.
Da. Pe căzile de acril și de compozit se pot monta sisteme de hidromasaj, aeromasaj, cromoterapie, aromoterapie etc.
Obiecte sanitare - Baterii (10)
Se pot folosi soluții de curățire uzuale pentru curățarea bateriilor sanitare?
Nu se recomandă, dar în cazul folosirii lor este necesară clătirea imediată cu apă.
A se urmări instrucțiunile producătorului. În cazul în care nu se folosesc soluțiile de curățare recomandate de acesta, se poate utiliza un amestec de apă și săpun sau apă și acid citric (zeamă de lămâie), după care se clătește cu apă.
În cazul bateriilor cu presiune înaltă, cauza poate fi perlatorul murdar. Acesta ar trebui curățat sau schimbat. În cazul bateriilor de lavoar și al celor cu presiune scăzută, cauza poate fi și limitatorul de debit, murdar. Și acesta trebuie curățat.
Cartușul este murdar sau defect și necesită curățarea sau înlocuirea.
Se recomandă bateria cu termostat pentru a se evita diferențele de temperatură ale fluxului de apă în momentul utilizării, opărirea etc.
Un timp scurt de picurare după ce folosiți bateria sau dușul are o cauză fizică și nu indică un defect al produsului care ar necesita înlocuirea bateriei sau ar face subiectul garanției.
Cartușul este defect și necesită înlocuirea.
Pentru lavoarele cu montaj pe blat se folosesc baterii normale de lavoar dacă montajul se efectuează pe lavoar, baterie înaltă de lavoar pentru lavoare de tip bowl sau baterie încastrată în perete.
Da. Sunt norme și STAS-uri privind filetele de prindere ale acestora astfel încât ele să fie compatibile.
Da, este posibil și pentru un astfel de sistem vă recomandăm furnizorii Delta Studio.
Obiecte sanitare - Cabine duș (6)
Cabinele de duș se pot monta și direct pe pardoseală / gresie?
Da. Se pot monta și direct pe gresie, iar montajul este destul de facil. Nu necesită elemente suplimentare.
Da. În acest caz, cădița de duș este înlocuită de unul din cele două elemente iar montajul cabinei se va face direct pe gresie / finisaj.
Depinde de produs și producător. Aceasta poate varia între 4-6 cm dar cu precizarea că, pentru sifon, este necesară o înălțime mai mare de montaj: 10 cm.
Depinde în mare măsură de produs și producător. Este indicat a se folosi substanțele de curățat recomandate de producător pentru menținerea și refacerea tratamentului anticalcar.
Depinde de la produs la produs sau producător. Înălțimea minimă de montaj este de 65 mm.
Nu. Dar este necesar ca montajul rigolei și al gresiei să fie făcut corespunzător. Sifoanele rigolelor sunt dimensionate astfel încât să poată prelua debitul de apă dezvoltat de duș.
Uși (11)
Ce înseamnă "normă poloneză (PN)" atunci când vorbim de uși?
Norma poloneză este un standard de dimensiune după care se produc ușile. Aceste dimensiuni sunt pentru gol de zidărie de 2060 x 680 / 780 / 880 / 980 de la finit.
Formularea "de la finit" face referire la stadiul construcției - stadiul final în care toate finisajele au fost puse în operă (parchet / gresie / piatră naturală / rășini poliuretanice sau epoxidice pentru pardoseală și lavabilă / tapet / faianță / lambriuri pentru pereți).
  • Model
  • Finisaj
  • Sens deschidere
  • Dimensiuni gol de zidărie (lățime, înălțime și grosime perete cotate la mm)
La furnizorii polonezi PORTADOORS și INVADO:
La furnizorii italieni COCIF, ICA, EDILGREEN:
Prețul pentru un set este format din preț ușă + preț toc + preț mâner + preț accesorii adiționale (dacă este cazul).
Canatul este foaia de ușă. De exemplu, ușile de interior standard sunt într-un canat. Ușile de interior duble sunt în 2 canaturi.
Ușile batante sunt ușile standard cu care ne-am familiarizat, având ca elemente de mobilitate balamale pe una din părțile canatului.
Ușile glisante sunt ușile care se deschid paralel cu peretele, pe lângă acesta sau prin el.
Dacă nu se încadrează într-un standard cu care lucrăm (PN, CH, IT, DIN, Hi-DIN), nu. Ușile în funcție de model pot veni de la furnizor pregătite pentru scurtare (cost adițional), cu mențiunea că își vor pierde garanția dacă se vor tăia.
Pasajul de trecere este golul rămas în interiorul tocului atunci când ușa este deschisă la maxim, iar golul de zidărie este golul în care se montează tocul.
Pervazul este un element al tocului, care se montează pe o parte și pe cealaltă a tocului pentru a masca muchiile nefinisate ale golului de zidărie.
DELTA STUDIO
DELTA STUDIO SRL
Cod Unic de Înregistrare: 13547221
EUID: ROONRC.J40/10741/2000
Sediu Social: Str. Nicolae Dobrin 18 E, sectorul 5, București
Date bancare:
RO16BTRL04301202885930XX - Banca Transilvania
RO94CECEB21030RON3908714-CEC Bank-Suc. Pantelimon
Creare magazin online,