Calitatea materiilor prime este garantată de furnizori, conform actelor normative care stabilesc caracteristicile acestora. Caracteristicile tehnice sunt definite de Normele Europene de Standardizare care sunt aplicabile pentru toate tipurile de plăci glazurate sau neglazurate, numai calitatea I. Acestea sunt următoarele:
ABSORBȚIA DE APĂ (EN 99)
Măsoară gradul de porozitate internă al suportului ceramic al unei plăci. Testul determină cantitatea de apă absorbită de către plăci, atunci când sunt introduse în apă fiartă pentru o anumită perioadă de timp. Absorbția de apă este exprimată ca un procent de umiditate al plăcilor.
REZISTENȚA LA FLEXIUNE (EN 100)
Măsoară rezistența la rupere a unei plăci atunci când este supusă unei încărcături centrale care crește până când placa se rupe. Se exprimă în N / mm2.
REZISTENȚA LA ZGÂRIERE - DURITATE SUPERFICIALĂ (EN 101)
Este o măsură a durității suprafeței unei plăci. Se măsoară prin zgâriere cu minerale care sunt numerotate crescător, în funcție de duritate cu numere de la 1 la 10 (scala Mohs). Plăcii îi este atribuit numărul inferior numărului mineralului din scala Mohs care a zgâriat-o.
DILATAȚIA TERMICĂ LINEARĂ (EN 103)
Este determinată de un aparat care măsoară coeficientul dilatației termice lineare dintre temperatura mediului înconjurător și temperatura de 100 °C.
REZISTENȚĂ LA ȘOC TERMIC (EN 104)
Este determinată prin supunerea unei plăci la 10 cicluri alternative de apă rece și apă fiartă.
Testul este efectuat la 15°C și 105°C.
REZISTENȚA LA CRĂPARE (EN 105)
Suportul și glazura unei plăci pot avea coeficienți de dilatare diferiți și tensiunile dintre ele pot crea fisuri și crăpături pe suprafața plăcii. Rezistența la crăpare este determinată prin așezarea unei plăci într-o autoclavă și supunerea ei la o presiune de 5 kg/cm2 timp de o oră sau mult mai strict, de 6 kg/cm2 pentru trei ore. Dacă glazura nu se crapă după un ciclu, placa a trecut testul.
REZISTENȚA CHIMICĂ (EN 122)
Se determină prin teste diferite rezistența plăcilor la pătare, la produse pentru curățat, la acizi și la baze alcaline.
REZISTENȚA LA ÎNGHEȚ (EN 202)
Când o placă absoarbe o cantitate mare de apa, iar volumul acesteia crește prin îngheț, placa poate crăpa.