Ghid de amenajari – tipuri de materiale si design interior | Partea 1. Placi ceramice

Placi ceramice (gresie si faianta)

Seria de articole pe care o inauguram prin acest material isi propune sa constituie un ghid complex in amenajarile interioare si exterioare, pentru proiecte rezidentiale si publice. Va oferim o prezentare de ansamblu a tipurilor de materiale folosite in amenajari, pornind de la informatiile de baza si detaliind fiecare caracteristica relevanta, pentru o alegere informata. Vom discuta beneficiile si domeniile de utilizare pentru fiecare tip de produs al unei categorii de materiale, aplicand o grila acoperitoare de criterii de evaluare – estetice, tehnice, practice, de buget etc. Nu in ultimul rand, vom completa descrierea fiecarui tip de produs cu informatii relevante despre tehnologia de obtinere a produsului finit.

Fiecare articol va fi structurat intr-o prima parte de sinteza a informatiilor celor mai frecvent solicitate, urmata de o prezentare extinsa a caracteristicilor specifice, a tehnologiilor si standardelor actuale.

De ce placi ceramice?

Placile ceramice ofera in prezent cea mai bogata varietate decorativa, dublata de caracteristici tehnice superioare altor produse de finisaj. Tehnologiile de productie au atins un nivel avansat, care garanteaza, pe de o parte, rezistenta si buna comportare in timp a produsului. Pe de alta parte, acestea ofera o infinitate de modele decorative, precum si formate de pana la 1,60 x 3,20 m. Nu in ultimul rand, o similaritate aproape indistincta cu materiale precum lemnul sau piatra, gratie metodelor de imprimare digitala high-definition sau a tehnologiilor de vitrifiere in masa.

Domenii de utilizare

Placile ceramice sunt finisajul ideal mai ales pentru spatiile supuse umiditatii crescute, traficului intens sau agentilor externi puternici (coroziune, inghet-dezghet etc) – bai si bucatarii, holuri, spatii publice, spatii tehnice sau industriale. Totodata, calitatile decorative deosebite dezvoltate recent recomanda placile ceramice pentru orice tip de ambient, de la living la lobby-uri sau sali festive.

Tendinte

Placile ceramice prefigureaza, influenteaza si insotesc cu succes cele mai noi si atragatoare tendinte in designul ambientelor contemporane. Printre cele mai sofisticate elemente de design se numara modelele decorative tridimensionale care insotesc grafisme si geometrii elaborate, de inspiratie modernista, retro sau artizanala. Totodata, tendinta de creare a unor ambiente naturale este sustinuta de modelele similare lemnului sau pietrei – parchetul ceramic este din ce in ce mai elegant. O alta tendinta actuala este folosirea unor formate dimensionale din ce in ce mai mari, in special pentru placile care redau frumusetea pietrei naturale, oferind rezistenta mai mare si costuri reduse.

Tipuri de placi ceramice – costuri si utilizari

Exista mai multe tipuri de placi ceramice, de la variantele de baza, pentru utilizari domestice, pana la variante cu caracteristici tehnice de inalt standard, pentru spatii publice, spatii tehnice sau exterior. Principala diferentiere o face compozitia materialului de baza, direct legata de rezistenta si de gradul de absorbtie al apei.

Categoriile generale in ordinea performantei si a costurilor de achizitie sunt:

A.1. Placi ceramice din pasta rosie

Utilizare: gresie & faianta | interior| rezidential

Cost achizitie: standard: 50-75 lei/mp| premium: 75-150 lei/mp

A.2. Placi ceramice din pasta alba

Utilizare: gresie & faianta | interior| rezidential

Cost achizitie: standard: 50-100 lei/mp | premium: 100-250 lei/mp

B.1. Placi portelanate glazurate (simple sau cu masa colorata)

Utilizare: gresie & faianta | interior & exterior| rezidential & public

Cost achizitie: standard: 60-130 lei/mp | premium: 130-250 lei/mp | formate mari: 350-550 lei/mp

B.2. Placi portelanate double-loaded

Utilizare: gresie | interior & exterior| public (trafic intens)

Cost achizitie: standard: 60-130 lei/mp | premium: 130-250 lei/mp

B.3. Placi portelanate in masa

Utilizare: gresie & faianta | interior & exterior| rezidential & public (trafic intens)

Cost achizitie: standard: 85-150 lei/mp | premium: 150-280 lei/mp

Caracteristici – alegerea produsului potrivit

In selectarea tipului de placi ceramice adecvat amenajarii, intervin mai multe considerente de ordin estetic si practic care ghideaza alegerea produsului. Mai jos gasiti cele mai frecvente criterii care determina optiunea cumparatorilor, prezentate pe larg in articolul complet despre placi ceramice.

Model decorativ

Monocolor/policolor, geometric/organic, decor plat/in relief, repetitiv/random sunt doar o parte dintre calitatile estetice care pot determina selectia unui anumit model decorativ. Efectele obtinute pot fi nenumarate, in special prin asocierea mai multor modele de placi, dar si prin repetarea unui motiv grafic deosebit.

Format

Dimensiunile produsului reprezinta un aspect cu implicatii atat in aspectul suprafetei finisate cu placi ceramice, cat si in modul de punere in opera. Astazi, formatele mari sunt asociate cu eleganta, mai ales atunci cand vine vorba redarea unor texturi naturale – lemn sau piatra. In acelasi timp, este redescoperit mozaicul, precum si placile de format mic care pot da o alura vintage amenajarii. Daca tehnologiile obisnuite permiteau obtinerea unor formate de maximum 0,60 x 1,20 / 0,80 x 0,80 m, tehnologia laminarii permite obtinerea unor placi portelanate de mari dimensiuni, care redau nobletea pietrei in decorul unor spatii de reprezentare.

Precizie dimensionala si calibre

Un aspect extrem de important pentru rezultatul punerii in opera a placilor ceramice, precizia dimensionala determina dimensiunea rostului de montaj si aspectul suprafetei. Pentru cele mai bune rezultate, se recomanda alegerea placilor ceramice rectificate, la care abaterile sunt eliminate prin post-procesare in fabrica.

Pentru placile nerectificate, este important de urmarit clasa de calitate (recomandam clasa 1) si calibrul: acesta desemneaza placi cu aceeasi abatere dimensionala acceptata de la formatul declarat. Foarte importanta pentru punerea in opera este folosirea unor pachete de placi de acelasi calibru.

Absorbtia apei si rezistenta la inghet

Gradul de absorbtiei al apei este direct legat de tipul de materie prima folosita si de porozitatea produsului finit. Comportarea la apa creste ca performanta in ordinea enumerarii de mai sus a tipurilor de placi. Devine foarte importanta in alegerea placilor ceramice pentru exterior, fiind direct legata de rezistenta la ciclurile de inghet-dezghet.

Rezistenta la abraziune si alunecare

Aceste caracteristici devin relevante pentru spatiile intens circulate, indeosebi pentru dotarile publice. Pentru piscine sau spa-uri, rezistenta la alunecare este un criteriu important pentru siguranta utilizatorilor.

ARTICOL COMPLET

Introducere

 

Generalitati

Placile ceramice sunt un material de finisaj ce ofera o extraordinara varietate decorativa, prin culoare, model si textura, ceea ce le evidentiaza fata de alte tipuri de materiale. In prezent, finetea modelului data de noile tehnologii de realizare face ca placile ceramice sa fie greu de distins de produsele similare precum lemnul sau piatra.

In plus, placile ceramice se evidentiaza prin durabilitate, prin mentenanta facila a suprafetei, proprietati antibacteriene, prin omogenitatea si rezistenta materialului, precum si prin versalitatea modurilor de intrebuintare, acoperind practic toate spatiile unei cladiri, de la cele interioare – umede sau uscate la cele exterioare. Considerentele practice sunt in prezent completate de o estetica din ce in ce mai elaborata, ce integreaza cu succes placile ceramice in orice tipuri de ambianta.

Istoric

Placile ceramice au inceput sa fie folosite inca din Antichitate, oferind in decursul istoriei modele estetice extrem de variate si bogate, care sunt in prezent redescoperite si reluate in produse inedite. Realizarea placilor ceramice moderne a inceput o data cu Revolutia industriala, perfectionandu-se constant, pentru a oferi proprietati tehnice si estetice din ce in ce mai elaborate. Catre sfarsitul secolului al XIX-lea, urmare a dezvoltarii tehnologice, productia si utilizarea acestora a luat masiv amploare, din considerente de igiena si mentenanta facila, dar si ca alternativa considerabila fata de materialele traditionale. Drumul deschis o data cu aceasta perioada continua pana in prezent, raspunzand exigentelor si provocarilor contemporane – estetica, functionalitate, sustenabilitate.

Tendinte actuale

In prezent, tendintele dominante in productia de placi ceramice sunt redescoperirea modelelor decorative traditionale, similaritatea din ce in ce mai puternica cu materialele naturale, precum si obtinerea unor formate dimensionale din ce in ce mai ample si elegante. Nu in ultimul rand, explorarea dimensiunii senzoriale, prin reliefuri sofisticate, este o preocupare din ce in ce mai prezenta, atat in agenda producatorilor, cat si in optiunile beneficiarilor.

Domenii de utilizare

Placile ceramice sunt folosite atat pentru finsajul peretilor, cat si al pardoselii, fiind puse in opera prin montare umeda – cel mai frecvent, prin utilizarea adezivilor – sau uscata – spre exemplu, montaj pe picioruse, pentru terase. Datorita versatilitatii estetice si a unei plaje generoase de formate, intrebuintarea placilor ceramice acopera o gama larga de functiuni – de la rezidential la public – si de tipuri de spatii – de la spatii de reprezentare la spatii tehnice.

Intrebuintarea pe scara larga a placilor ceramice se intemeiaza pe considerente de functionalitate si aspect: Rezistenta ridicata la apa si intretinerea facila recomanda produsul ca unul extrem de practic, iar aspectul din ce in ce mai sofisticat face ca placile ceramice sa fie adecvate pentru orice tip de decor sau ambianta.

In domeniul rezidential, placile ceramice sunt cel mai frecvent intrebuintate pentru spatii umede – bai, bucatarii, dar si pentru spatii de acces, circulatie sau terase. Pentru livinguri si spatii de reprezentare in general, modelele disponibile sunt din ce in ce mai variate, oferind atat solutii pentru pardoseli, cat si pentru placarea decorativa a peretilor.

In segmentul dotarilor publice, placile ceramice sunt intrebuintare pentru hoteluri, restaurante si cafenele, institutii publice, precum si unitati cu conditii speciale de igiena – laboratoare, cabinete, spitaluri.

Regasim placaje ceramice in lobby-uri, sali de evenimente, sali de mese, atat la nivelul pardoselii cat si al peretilor. Sunt preferate placi de format mare, cu aspect nobil. Spatiile tehnice ale cladilor publice – bucatarii, grupuri sanitare – sunt finisate in mod curent cu placi ceramice, alaturi de bai sau terase pentru dotari hoteliere. O categorie speciala a produsului este utilizata pentru functiuni precum spa sau piscina, acolo unde cerintele privind rezistenta la apa sunt mult mai stricte. Similar, unitatile medicale sunt finisate cu placi ceramice ce indeplinesc conditii speciale de mentinere a igienei.

Clasificare in functie de compozitie (strat baza + strat uzura)

Ca orice produs de finisaj, placile ceramice sunt alcatuite dintr-un strat de baza si un strat de uzura – acestea pot fi asociate sau pot forma o masa comuna – gresia portelanata in masa, spre exemplu. Vom prezenta in continuare o clasificare a placilor ceramice in functie de compozitie, pornind de la tipul cel mai economic si cu proprietati tehnice reduse si mergand pana la produsele de top.

Toate tipurile de placi ceramice sunt obtinute prin deshidratarea si arderea unui amestec special de compusi minerali si apa la temperaturi inalte. Concomitent, pentru unele categorii, se aplica un strat de glazura cu rol estetic si de uzura.

Placi ceramice glazurate

Aceasta categorie de produse se caracterizeaza prin amestecul de argile simple folosit pentru obtinerea stratului de baza al placilor. Toate produsele din aceasta categorie sunt insotite de aplicarea unui strat de glazura.

Strat de baza din pasta rosie

Prima categorie o reprezinta placile ceramice realizate din pasta rosie. Materia prima de baza folosita este argila. In urma arderii, rezulta un produs poros, cu rezistenta mecanica redusa. Este folosit preponderent ca faianta in spatiile interioare.

Strat de baza din pasta alba

Urmatorul tip este obtinut prin arderea unei paste albe, urmata de glazurare. Materia prima de baza folosita este caolinul. Produsul rezultat are o densitate mai mare si poate fi intrebuintat atat ca gresie si ca faianta pentru interior.

Placi portelanate

Placile portelanate sunt obtinute dintr-o argila mult mai fin macinata si adaosuri de compusi minerali speciali, amestecul capatand o densitate mult mai ridicata. Arderea se face la temperaturi mai ridicate decat la placile mentionate mai sus, astfel incat produsul rezultat este mai compact, cu o duritate mai mare si implicit rezistenta sporita la umiditate. Placile portelanate sunt potrivite si pentru utilizarea in exterior sau in spatii cu trafic intens, ajungand sa indeplineasca cerinte de rezistenta dintre cele mai ridicate, care vor fi detaliate in cadrul articolului.

Prima subcategorie de produs este reprezentata de placile portelanate glazurate. In cazul acestora, stratul de baza este un material inestetic care este asociat in procesul de fabricatie unui strat de uzura estetic.

O varianta superioara a acestui tip o reprezinta placile portelanate glazurate cu masa colorata (colorbody porcelain). Pigmentarea stratului de baza are rolul de a diminua efectul vizual neplacut cauzat de eventuala ciobire a produsului.

Urmatorul tip de produs pe scara performantei tehnice sunt placile portelanate double-loaded. Acestea sunt caracterizate prin asocierea stratului de baza cu un strat de uzura mai performant, datorita grosimii crescute – 3-4 mm. Acest tip de placi sunt ideale pentru spatii comerciale si cu trafic intens.

Cel mai performant produs in categoria sa, placile portelanate in masa sunt caracterizate prin integrarea straturilor de baza si de uzura intr-o masa comuna cu proprietati tehnice si estetice de standard inalt. Este produsul cel mai apropiat de caracteristicile pietrei naturale, fata de care ofera insa o omogenitate si rezistenta net superioara. Produsul este obtinut prin arderea la temperaturi de peste 1200°C a unui amestec compus din: argile, quartz, feldspat si pigmenti metalici.

Produse speciale

Klinker-ul este un tip de produs ceramic obtinut prin arderea la temperaturi inalte a unui amestec de argila, portelan si samote. A fost initial observat si valorificat ca finisaj, recuperand caramizile arse prea puternic in cuptoarele pre-industriale, caramizi care capatau un aspect sticlos si o duritate sporita.

Klinkerul este un produs cu densitate mare si rezistenta sporita, ce se preteaza a fi folosit in medii agresive – de la cele exterioare supuse intemperiilor la spatii cu trafic intens sau spatii industriale, supuse actiunii agentilor chimici.

Ceramica encaustica este un produs de nisa, cu un background istoric considerabil. A fost dezvoltata inca din Evul Mediu, reluata pe scara larga in epoca moderna prin placile hidraulice (ce foloseau ca material de baza cimentul) si redescoperita in prezent ca produs sofisticat cu puternice valente artizanale.

Placile de ceramica encaustica sunt caracterizate prin obtinerea modelului decorativ folosind nu o glazura, ci diferite nuante de argila – de la 2 pana la 6. Prin intermediul unor sabloane, diferitele nuante de argila sunt puse in lucru, fiind integrate in profunzimea placii. Fiind vorba de o colorare in masa, rezista cu succes traficului intens, atunci cand sunt folosite pentru placarea pardoselilor.

Metode de obtinere

Exista mai multe metode de modelare a produselor ceramice si mai multe stadii si tipuri de obtinere a produsului final, care se rasfrang in mod direct asupra calitatilor dimensionale, mecanice, chimice etc ale acestora.

Modelarea stratului de baza

Masa principala a placilor poate fi modelata prin extrudare, presare sau laminare.

Metoda modelarii prin presare poate fi folosita pentru obtinerea unor formate de pana la 0,6-0,7 mp – 80 x 80 / 60 x 120 cm.

Procedeul obtinerii prin extrudare este caracterizat de o precizie dimensionala redusa, insa ofera posibilitatea modelarii formelor curbe sau profilate, spre exemplu pentru racorduri speciale, tehnice sau estetice, intre planuri orizontale si verticale.

Laminarea este o tehnologie moderna ce inlesneste obtinerea unor formate ample, limitate in latime doar de dimensiunea cilindrului de laminare, iar in lungime de posibilitatile de transport. Se pot obtine formate de pana la 1,60 x 3,20 m.

Odata modelat stratul de baza, acesta este supus deshidratarii, in vederea arderii, trecand, in functie de produs, prin etapa glazurarii.

Aplicarea stratului de uzura

Pentru produsele ceramice cu un strat de baza inestetic sau cu performanta tehnica redusa (porozitate), aplicarea unei glazuri ofera un strat de suprafata compensatoriu, cu un anumit grad de rezistenta la uzura, de impermeabilitate si cu rol decorativ.

Glazura se aplica pe asa-numitul “biscuit” obtinut prin uscarea materialului de baza al placii. Biscuitul glazurat este supus coacerii in cuptoare speciale, proces in urma caruia glazura se vitrifiaza – particulele componente ale acesteia se topesc, rezultand o suprafata sticloasa performanta tehnic si agreabila estetic.

Estetica stratului de uzura si tehnologiile asociate

Miza esentiala a placilor ceramice – un model decorativ cat mai atragator – a determinat dezvoltarea unor tehnici de aplicare a modelului din ce in ce mai elaborate, motivate in special de dorinta de replicare fidela a materialelor naturale – lemnul, piatra etc.

In lumina istoriei mai indepartate sau mai recente, modelul placilor ceramice era repetitiv sau obtinut printr-o combinare de mai multe modele de placi, produse insa tot in cadrul unor serii de produse identice. Replicarea imaginii pietrei naturale a inceput tot prin stabilirea unui singur model repetat pe toate placile produse intr-o serie.

Dezvoltarea tehnicii de imprimare ROTOCOLOR a permis obtinerea a 6-8 modele decorative diferite in cadrul aceleiasi serii.

Cea mai recenta tehnica decorativa este imprimarea digitala inkjet pe biscuitul ceramic. Aceasta metoda ofera atat rapiditate cat si variabilitate extrem de mare, precum si posibilitati nelimitate de reproducere a modelelor grafice high-definition. Impactul imprimarii digitale in replicarea texturii lemnului sau a pietrei este unul semnificativ astazi, sustinand tendinta de amenajare a unor decoruri bogat inspirate din natura.

In cazul placilor portelanate in masa, asocierea unor compusi minerali speciali sau compusi ai fierului – topiti intr-o masa comuna cu argilele portelanate prin coacere la temperaturi inalte – este in masura sa creeze efecte decorative deosebite, ce aduc produsul aproape de nobletea marmurei sau a altor pietre cu o venatura si cromatica sofisticata. Formatele ample disponibile prin tehnologia laminarii fac capabila livrarea unor produse de mare rafinament pentru placarea spatiilor de reprezentare.

Pentru placile portelanate in masa, se pot aplica o serie de tratamente ale suprafetei, pentru a obtine un luciu perfect sau semi-luciu. Tehnica polish creeaza o suprafata perfect lucioasa, prin aplicarea de tratamente abrazive succesive. Intrucat aceasta tehnica face sa se piarda un strat considerabil din materialul de baza, a fost dezvoltata tehnologia lappato, care presupune pierderi reduse de materiale si rapiditate. In cadrul acestui proces, sunt aplicate in prealabil anumite substante suprafetei, urmate de slefuirea cu perii speciale.

Tehnologia de ardere

Arderea este procesul final ce intervine in productia placilor ceramice. In functie de compozitia stratului de baza, arderea poate avea loc la temperaturi intre 1150 (pasta rosie) si 1300°C (ceramica portelanata). Temperaturile mai inalte sunt aplicate placilor portelanate, pentru a obtine o vitrifiere completa a produsului, rezultand in omogenitatea si duritatea produsului.

Arderea placilor ceramice produce o diminuare a masei biscuitului, prin evaporarea apei, ce rezulta intr-un anumit grad de variatie dimensionala a produsului finit – detaliat mai jos in sectiunea Calibre. Pentru a reduce aceasta variatie naturala si acceptabila in procesul tehnologic, a fost elaborata metoda dublei arderi, ca alternativa la procesul clasic de mono-ardere. Dubla ardere asigura un control mai strict al dimensiunilor produsului finit si implicit o variabilitate dimensionala redusa.

Rectificarea placilor ceramice

Pentru a compensa abaterile dimensionale inerente procesului de productie a placilor ceramice, acestea pot fi supuse rectificarii ulterior procesului de ardere. Rectificarea presupune obtinerea unor margini perfect drepte, atat in lungime, cat si in sectiune, precum si obtinerea de unghiuri precise de 90°.

Taierea cu jet de apa

Aceste procedeu permite decuparea formelor de orice complexitate din placile portelanate, pentru a fi montate in decoruri deosebite sau pentru a asocia mai multe tipuri de placi in cadrul aceluiasi element decorativ livrat pe un mesh.

Caracteristici si criterii de evaluare a diferitelor tipuri de placi ceramice

In continuare, vom discuta caracteristicile de natura tehnica, estetica si practica, prin prisma experientei practice in utilizarea placilor ceramice si a standardelor internationale in vigoare.

Standarde in vigoare

Organismul international cel mai prestigios si competent in domeniul standardizarii si certificarii este International Standard Organisation (ISO), cu 164 de tari membre.

In domeniul placilor ceramice, functioneaza comitetul international ISO/TC 189, iar caracteristicile tehnice ale produsului sunt reglementate in principal prin standardul ISO 10545, partile 1-21. Pe langa acesta functioneaza standardul ISO 13006, care defineste si clasifica tipurile de placi ceramice, precum si alte standarde legate de adezivi, punere in opera, emisii de plumb, calitati antibacteriene etc. (unele publicate, altele in curs de elaborare). Lista completa poate fi consultata aici: https://www.iso.org/committee/54320/x/catalogue/

Standardul ISO 13006 imparte placile ceramice in doua grupe, potrivit metodelor de productie: Grupa A – placi ceramice extrudate si Grupa B – placi ceramice obtinute prin presare si (mai recent) laminare. Acestea contin la randul lor mai multe subgrupe in functie de gradul de absorbtie al apei al produsului.

La nivel European, reglementarile in domeniul placilor ceramice sunt definite de European Committee for Standardization (CEN) sub forma standardelor EN (European Norm). Standardele europene regasite la nivel global sunt adeseori mentionate cu titulatura EN ISO.

Pentru incadrarea unui anumit produs intr-un standard ISO, exista mai multe organisme de certificare, care evalueaza constant liniile de productie si loturile produse pentru acordarea sau mentinerea unei ceritificari.

In materie de sustenabilitate, functioneaza standardul Leadership in Energy and Environmental Design, care certifica demersurile in domeniu intreprinse de compania producatoare – reciclare, tehnologii si nepoluante, utilizarea resurselor regenerabile etc.

Proprietati fizice

Omogenitate

Gradul de omogenitate a materialului are un rol major in comportarea materialului la socuri mecanice, la eforturile de incovoiere (calcare pe placi montate uscat) si in rezistenta de ansamblu in timp a produsului. O structura neomogena va fi mai vulnerabila in punctele de discontinuitate a materialului, chiar si supusa unor presiuni medii.

Gradul de omogenitate este direct proportional cu calitatea si costurile tipurilor de placi ceramice, in ordinea enuntata mai sus, de la placile ceramice din pasta rosie pana cele portelanate in masa care, datorita temperaturii ridicate de ardere, formeaza o masa extrem de unitara si compacta.

Inertie si conductivitate termica

Placile ceramice sunt caracterizate de o inertie termica mica si de conductivitate termica mare. Aceste proprietati recomanda produsul ca foarte potrivit pentru sistemele de incalzire prin pardoseala.

Rezistenta la apa (ISO 10545-3)

Rezistenta la apa este una dintre caracteristicile esentiale care recomanda placile ceramice ca material de finisaj. Este totodata si un criteriu important de diferentiere intre placile ceramice din pasta rosie sau alba si placile portelanate.

Gradul de absorbtiei a apei este normat prin standardul EN ISO 10545-3, clasificarea realizandu-se pe subgrupe conform ISO 13006.  Grupele de referinta sunt A – placi extrudate si B – placi obtinute prin presare/laminare.

Grupele AIa si BIa – absorbtie a apei sub 0,5 %

Grupele AIb si BIb – 0,5 % – 3 %

Grupele AIIa si BIIa – 3 % – 6 %

Grupele AIIb si BIIb – 6 % – 10 %

Grupele AIII si BIII –  > 10 %

Gradul de absorbtie al apei devine important de luat in considerare atunci cand avem de-a face cu spatii supuse intens vaporilor de apa sau apei in stare lichida, precum si variatiilor de temperatura considerabile.

Rezistenta la inghet (ISO 10545-12)

Aceasta se defineste prin capacitatea placii ceramice complet saturate cu apa de a rezista ciclurilor inghet-dezghet fara a fi afectata in niciun fel. Gradul de rezistenta la inghet este normat conform procedurilor EN ISO 10545-12 , care prevad supunerea probei la nu mai putin de 100 cicluri inghet-dezghet pentru a acorda certificarea produsului.

Placile ceramice portelanate sunt un material ideal pentru finisaje expuse inghetului. Placile rezistente la inghet poarta insemnul specific de floare de gheata pe ambalajul de produs.

Dilatarea termica (ISO 10545-8)

Coefiecientul de dilatare termica indica indica procentul de crestere/micsorare a dimensiunilor produsului in urma proceselor de incalzire si racire. Acest coeficient devine foarte important in montarea placilor ceramice pe suprafete interioare si exterioare ample. Pentru interior, acesta se rasfrange asupra modului de calcul corect al rostului de dilatatie, iar pentru exterior, suplimentar fata de determinarea corecta a rosturilor dintre placi, alegerea tipurilor adecvate de adeziv si a metodei de punere in opera.

Dilatarea la absorbtia apei (ISO 10545-10)

In mod similar dilatarii termice, actiunea periodica a apei asupra suprafetelor finisate cu placi ceramice poate induce variatii dimensionale care trebuie prevazute si gestionate prin montajul si tolerantele rosturilor dintre placi. Acest coeficient este in directa legatura cu gradul de absorbtie al apei discutat anterior.

Proprietati mecanice

Rezistenta la trafic / abraziune de suprafata (ISO 10545-7)

Rezistenta la abraziune de suprafata este un criteriu ce se aplica placilor glazurate.

Foarte important pentru alegerea tipului de gresie in functie de destinatia spatiului, rezistenta la trafic este un criteriu ce defineste masura in care suprafata placii isi va mentine in timp aspectul exterior fara modificari semnificative. Aceasta caracteristica, cunoscuta si drept coeficient PEI, este reglementata la nivel european prin standardul EN14411 (Anexa N). La nivel international, face obiectul standardului ISO/AWI TS 23051 – in curs de elaborare. Conform EN14411, exista sase grupe de placi ceramice, definite prin gradul de rezistenta la trafic:

Clasa 0 – placi ceramice glazurate nerecomandate pentru pardoseli

Clasa 1 – se recomanda pentru pardoseli nesupuse particulelor abrazive de pe talpi – zone in care nu sunt folositi pantofi sau numai incaltari cu talpa moale (spre exemplu, baile din apartamente sau dormitoarele fara acces direct din exterior)

Clasa a 2-a – se recomanda pentru pardoseli supuse unui nivel redus de abraziune, zone in care sunt folositi pantofi cu talpa moale sau incaltari obisnuite (spatii ale locuintei, cu exceptia bucatariilor, holurilor de acces sau spatiilor similare care implica trafic sporit); nu sunt potrivite pentru incaltaminte speciala, spre exemplu pantofi cu toc inalt

Clasa a 3-a – se recomanda pentru pardoseli supuse unui nivel redus de abraziune, zone in care sunt folosite incaltari obisnuite si spatii care implica trafic sporit (spre exemplu, bucatarii, holuri de acces, coridoare, balcoane, logii, terase); nu sunt potrivite pentru incaltaminte speciala, spre exemplu pantofi cu toc inalt

Clasa a 4-a – se recomanda pentru pardoseli supuse unui nivel redus de abraziune si spatii supuse unui nivel obisnuit de trafic, mai mare decat cel din clasa a 3-a (spe exemplu, bucatarii din cadrul unitatilor de servire, hoteluri, showroom-uri si spatii comerciale)

Clasa a 5-a – se recomanda pentru pardoseli supuse unui nivel redus de abraziune si spatii supuse unui nivel sporit de trafic pentru perioade lungi de timp si exercitarii unei presiuni puternice asupra placilor ceramice (spatii publice, spre exemplu mall-uri, lounge-uri in aeroport, lobby-uri ale hotelurilor, cai de circulatie publica si zone industriale)

Rezistenta la trafic / abraziune profunda (ISO 10545-6)

Pentru placile neglazurate, acest coeficient indica numarul de milimetri cubi pe care produsul testat ii pierde in urma unui anumit grad de impact abraziv. Acesta depinde in mare masura de modul de finisare al placii: polish, slefuire, saturare cu amestecuri sintetice. Gradul de absorbtie al apei este, la randu-i, relevant pentru acest indicativ: cu cat absorbtia de apa este mai puternica, cu atat gradul de rezistenta la abraziune profunda scade. Astfel, grupele de rezistenta la abraziune profunda corespund grupelor de rezistenta la absorbtia de apa.

Rezistenta la alunecare (DIN 51130)

Principala cerinta de siguranta atat pentru dotarile rezidentiale cat si pentru cele publice, pentru cladiri industriale sau spatii exterioare, este rezistenta la alunecare a finisajului pardoselilor. Acest parametru defineste capacitatea suprafetei de a impiedica alunecarea persoanelor sau a obiectelor. Cea mai raspandita metoda de determinare a rezistentei la alunecare (sau a coeficientului de frictiune) este metoda Standardului German DIN. Rezultatul testarii se exprima in unghiul de panta necesar pentru a face un obiect sa alunece.

Standardul DIN 51130  defineste clasele de rezistenta la alunecare pentru medii in care se poarta incaltaminte:

R9 – rezistenta mica la alunecare – unghi de panta pentru frictiune intre 6 si 10°

R10 – rezistenta normala la alunecare – unghi intre 10 si 19°

R11 – rezistenta medie la alunecare – unghi intre 19 si 27°

R12 – rezistenta inalta la alunecare – unghi intre 27 si 35°

R13 – rezistenta maxima la alunecare – unghi peste 35°

Standardul DIN 51097  defineste clasele de rezistenta la alunecare pentru suprafete umede in care se circula cu picioarele goale:

A – rezistenta mica la alunecare – unghi de panta mai mare sau egal cu 12°

B – rezistenta normala la alunecare – unghi de panta mai mare sau egal cu 18°

C – rezistenta medie la alunecare – unghi de panta mai mare sau egal cu 24°

Rezistenta la incovoiere (ISO 10545-4)

Rezistenta la incovoiere este, in cazul placilor ceramice, invers proportionala cu gradul de absorbtie al apei – cu cat o placa are densitatea mai mare, cu atat rezistenta acesteia este mai mare. Standardul ISO 10545-4 diferentiaza gradele de rezistenta raportat la doua categorii de placi – cu grosime mai mica de 7,5 mm grosime, respectiv peste aceasta valoare.

Majoritatea placilor ceramice sunt montate pe un strat uniform de adeziv. Exista insa situatii cand rezulta goluri sub placile de gresie in urma montajului si atunci este important ca produsul pus in opera sa fie cat mai rezistent.

De asemeni, la montajul uscat, pe picioruse – pentru terase sau birouri cu spatiu tehnic sub pardoseala – coeficentul de rezistenta la incovoiere devine esential pentru buna functionare a spatiului.

Rezistenta la impact / Comportarea la ciobire (ISO 10545-5)

Placile ceramice de folosinta curenta au o rezistenta moderata la efort concentrat, acestea nefiind normate in mod curent prin indici specifici. Standardul ISO 10545-5 prevede metode speciale de testare, atunci cand se doreste cunoasterea caracteristicilor de rezistenta la impact pentru anumite modele de placi ceramice – pentru utilizare in spatii speciale, la suprafete supuse in mod constant socurilor mecanice.

In privinta comportarii la ciobire, exista o diferenta esentiala intre placile glazurate si cele vitrifiate in masa, datorita grosimii stratului de uzura. Placile portelanate colorbody (masa colorata in nuanta stratului de uzura) sau double-loaded (strat de uzura cu grosimi de 2-3 mm) reprezinta o varianta intermediara eficienta intre placile glazurate simple si cele vitrifiate in masa. Placile colorbody sau double-loaded reduc semnificativ efectul vizual neplacut al ciobirii stratului de uzura.

Rezistenta la agenti chimici (ISO 10545-13)

Stabilitatea chimica a produsului este un aspect important atat pentru utilizarile rezidentiale, cat si pentru spatiile publice, mai ales cand vine vorba de suprafete supuse intens actiunii apei sau substantelor corozive. Substantele chimice (produse de curatare, aditivi pentru piscine, saruri, acizi etc) pot afecta glazura sau masa placilor ceramice. Standardul ISO 10545-13 defineste clasele de rezistenta a placilor ceramice la actiunea agentilor chimici, la temperatura camerei:

Ceramica vitrifiata in masa:

Clasa A – nicio modificare vizuala

Clasa B – modificari vizuale ale suprafetei

Clasa C – modificari vizuale ale suprafetei si ale muchiilor

Ceramica glazurata:

Clasa A – nicio modificare vizuala

Clasa B – modificari putenice ale aspectului

Clasa C – desprinderea partiala sau totala a stratului de uzura

Indicativii privind rezistenta la agenti chimici:

Clasa de stabilitate chimica se mentioneaza cu abrevierea G pentru placi glazurate sau U pentru placi neglazurate, urmate de indicativul de clasa conform detalierii de mai sus. Intre acestea se poate intercala litera H sau L – H indica rezistenta la acizi sau substante alcaline de concentratie ridicata, iar L de joasa concentratie. Absenta literelor H sau L indica rezistenta produsului doar la produse casnice de curatenie sau aditivi pentru piscine.

Exemplu: GHA, GLA sau GA pentru placi glazurate apartinand clasei de stabilitate A

Caracteristici dimensionale

Pentru alegerea modelului de placi ceramice adecvat utilizarii dorite, formatul, grosimea si precizia dimensionala sunt caracteristicie care se rasfrang atat asupra aspectului estetic, asupra rezistentei finisajului in raport cu solicitarile la care este supus cat si asupra modului de punere in opera.

Format

Formatul placilor ceramice un aspect estetic devine din ce in ce mai mult urmarit in alegerea finisajului potrivit. Placile de format mare dau noblete spatiului si inlesnesc obtinerea unor efecte vizuale inedite prin similitudinea cu materiale naturale, precum piatra.

Dupa cum am aratat, formatul este in directa legatura cu tehnologia de productie, metoda obtinerii prin presare limitand dimensiunile produsului livrat la dimensiuni in marja a 80 x 80 cm sau 60 x 120 cm. Pentru formate mai mari sunt folosite linii de productie prin laminare.

Grosime

Grosimea placilor ceramice este in directa legatura cu tehnologia de productie si, in relatie cu densitatea (si implicit rezistenta) produsului, determina modul de intrebuintare a acestora in cadrul amenajarii.

Cele mai mici grosimi pornesc de la 3 mm. Astfel de placi de format mic pot fi obtinute prin extrudare (klinkerul, spre exemplu) si sunt intrebuintate pentru placarea peretilor.

Placi portelanate de 3,6 mm pot fi obtinute, prin laminare, in formate mari, de cele mai multe ori armate cu fibra de sticla si intrebuintate pentru placarea decorativa a peretilor.

Urmatoarea marja dimensionala, 5-6 mm, include si produse care pot fi obtinute prin presare, cu intrebuintare si pentru placarea pardoselilor.

Produsele comercializate in mod curent sunt placi ceramice de 8-10 mm obtinute prin presare.

Grosimile de gresie ajung pana la 20 mm, pentru utilizarea in exterior, inclusiv prin montajul pe picioruse. O gama speciala de produse sunt placile ceramice supermark – placi de format mic si grosime mare – 20 x 20 cm x 12 mm gosime.

 

Precizie dimensionala

Precizia dimensionala influenteaza atat punerea in opera cat si aspectul final al suprafetei finisate. Placile cu o precizie dimensionala scazuta necesita rosturi mai mari pentru compensarea diferentelor.

Precizia dimensionala este influentata de metoda de obtinere a biscuitului si de metoda de ardere. Placile obtinute prin extrudare au deviatii dimensionale mai mari, iar dubla ardere asigura un control mai riguros al preciziei dimensionale fata de mono-ardere.

Precizia dimensionala este definita prin standardul ISO 10545-2, care prevede deviatiile maxime in privinta grosimii, lungimilor, a liniaritatii, a unghiurilor drepte sau a curburii in lungime sau in plan. Procentele de toleranta se situeaza in linii mari intre ± 0,5 – 1,5 % si pot fi consultate in detaliu in continutul standardului.

Pentru a elimina variatiile dimensionale, se aplica adeseori procedeul rectificarii, care asigura muchii drepte in lungime si in sectiune, dimensiuni constante si unghiuri perfect drepte la colturi.

 

Calibre dimensionale

In timpul arderii, placile ceramice isi modifica usor dimensiunea fata de formatul de referinta precizat. O placa de format 30×30 cm poate avea, in urma arderii, dimensiunea reala de 29,7 x 29,7 cm sau 30,2 x 30,2 cm. Aceste abateri sunt normale si acceptate. Pentru a furniza produse cu dimensiune constanta, placile ceramice iesite din cuptor sunt masurate automat si sortate pe calibre. In mod curent, diferentele intre calibre sunt de de 1mm. Placa de dimensiunile cele mai mici primeste calibrul nr. 1, iar urmatoarele sunt etichetate in mod crescator.

Importanta urmaririi calibrului la achizitia si montajul placilor placilor este semnificativa, pentru a asigura un rezultat agreabil in urma punerii in opera. Pentru un montaj unitar, toate pachetele de placi ceramice achizitionate trebuie sa aiba marcat acelasi calibru. Cel mult, o diferenta de o unitate intre calibre poate fi compensata prin rostul de montaj.

Rectificarea placilor ceramice elimina problema diferenetelor de calibre intre loturile de produs si face ca formatul precizat de producator sa se regaseasca intocmai in dimensiunea produsului achizitionat.

Curbura

Curbura in plan a placilor ceramice apare in mod natural in urma arderii, datorita eliberarii tensiunilor din masa placii o data cu eliminarea apei. Pentru livrarea produselor, curbura placilor este admisa in limitele prevazute de standardul ISO 10545-2.

La nivel practic si estetic, curbura placilor influenteaza punerea in opera a formatelor extrem de alungite. Spre exemplu, placile de parchet ceramic cu o curbura pronuntata nu se recomanda a fi montate intretesut, pentru a nu crea discontinuitati inestetice ale suprafatei placate.

Curbura se masoara raportand centrul suprafetei la diagonala placii. (7, 7.1)

Pentru placile ceramice obtinute prin presare (Grupa B, ISO 13006), curbura maxim admisa este in general de ±1% pentru placile cu suprafata sub 90 cm², iar pentru placile cu suprafata mai mare de 90 cm², ±0,5% (pentru informatii detaliate se poate consulta ISO 10545-2).

Pentru placile ceramice obtinute prin extrudare (Grupa A, ISO 13006), curbura maxim admisa variaza intre ±0,5% si ±1,5%, in functie de subcategorie (pentru informatii detaliate se poate consulta ISO 10545-2).

Clasele de calitate

Exista mai multe clase de calitate pentru placile ceramice, reglementate conform standardului EN 98.

Clasele sunt stabilite in urma evaluarii criteriilor estetice si funtionale.

Pentru conformitate estetica, se face evaluarea unei mostre de minimum 1 mp si minimum 30 placi. Incadrarea in clasa 1 se face prin observarea suprafetei placii de la distanta de 1m si lumina de 300 lux. Daca procentul de placi cu defecte este sub 5%, produsul este incadrat in clasa 1.

Pentru clasa a 2-a, se repeta acelasi procedeu, marind distanta de observare la 2 m. Un procent de placi cu defecte sub 5% incadreaza produsul in Clasa a 2-a.

Clasa a 3-a primeste toate produsele care nu indeplinesc cerintele claselor anterioare.

In privinta cerintelor functionale, produsele incadrate in Clasa 1 trebuie sa indeplineasca toate cerintele specificate de standardul de calitate in care se incadreaza (DIN/EN 14411).

Pentru produsele din Clasa a 2-a, se accepta in privinta dimensiunilor o abatere de maximum 25% fata de tolerantele indicate de standardul care se aplica produsului. In privinta proprietatilor fizice si chimice, exista formulat un tabel de tolerante care se aplica produselor incadrate in aceasta clasa.

Clasa a 3-a primeste toate produsele care nu indeplinesc cerintele claselor anterioare.

Aspecte estetice

In alegerea placilor ceramice intervin mai multe criterii estetice care diferenteaza aspectul diferitelor produse.

Modelul decorativ

Exista mai multe tipuri de modele decorative asociate unor tehnologii specifice de realizare.

Exista modele decorative monocrome sau asa-numit “grafice”, repetitive sau alternate in 2-3 formule asociate. Acestea presupun o tehnologie de imprimare simpla, data fiind repetitivatea modelului.

Atunci cand se urmareste similaritatea cu texturi naturale, caracterizate de unicitate, intervin tehnologiile moderne de imprimare digitala, care asigura o variabilitate sporita a modelului decorativ.

Variatiile de culoare si textura se stabilesc raportat la nuantele si texturile non-repetitive in cadrul unui ambalaj – cutie, palet etc. Gradul de variabilitate se defineste dupa cum urmeaza:

V1 – distribuire uniforma a culorii/nuantei si texturii

V2 – variatie nesemnificativa a culorii/nuantei si texturii

V3 – grad mediu de variatie a culorii/nuantei si texturii

V4 – grad inalt de variatie a culorii/nuantei si texturii

Reflectanta suprafetei

Un aspect important privind senzorialitatea produsului, gradul de reflectanta este un atribut puternic legat de tendintele dominante in decoratia interioarelor. In prezent, preferinta pentru texturi mate este in crestere, pentru a obtine decoruri sobre, saturate, intense.

Nici finisajele semi-lucios sau lucios nu sunt abandonate, acestea intervenind de multe ori ca accente de textura sau in asociere cu modele tridimensionale complexe.

Finisajul mat, semi-lucios sau lucios al placilor ceramice poate fi controlat prin procesul de glazurare sau poate fi realizat prin aplicarea unor tratamente cu perii abrazive asupra suprafetei placilor vitrifiate in masa. Slefuirea, polish-ul sau tehnica Lappato au fost discutate mai sus.

Caracteristici tridimensionale ale modelului decorativ

Modelul decorativ discutat anterior poate fi aplicat pe o suprafata plana sau poate acoperi un relief tridimensional al placii ceramice.

Modelul tridimensional poate, la randu-i, capata un relief adanc sau un relief inalt.

De cele mai multe ori, relieful adanc se regaseste in placile cu aspect de lemn natural, pentru a sublinia si la nivel tridimensional fibra lemnului. Totodata, relieful adanc poate sublinia linii de compozitie ale modelelor grafice imprimate.

Relieful inalt este o valenta estetica din ce in ce mai mult explorata de producatori, pentru a veni in intampinarea publicului. Sunt redate motive spatiale complexe, de la forme geometrice simple – piramide cu baze poligonale (triunghi, trapez, hexagon) – la stilizari complexe a elementelor naturale – valuri, motive vegetale etc.

Materialitate (natural vs. artificial)

Chestiunea materialitatii intervine in functie de optiunea beneficiarului produsului pentru un material de finisaj natural sau reconstituit.

Dupa cum am vazut, placile ceramice pot astazi replica aproape indistinct aspectul materialelor naturale precum piatra sau lemnul. Evident, atingerea materialului sau inspectarea vizuala indeaproape va indica daca este vorba despre un material natural (extras direct din natura) sau replicat.

Este bine ca in procesul de amenajare interioara sa se faca o distinctie intre materialitate, atmosfera si referinte stilizate. Am introdus acesti termeni deoarece nu reprezinta o lipsa de sinceritate sau inconsecventa in urmarirea unei atmosfere “naturale” sa apelam la referinte catre elemente naturale sau atmosfera degajata de acestea fara a folosi efectiv materiale naturale masive.

Vom folosi ca exemplu evocarea suprafetelor de beton aparent turnate in mod voit in cofraje din lemn masiv pentru a capata in urma uscarii efectul decorativ al fibrei lemnului. Distinctia intre natural si artificial se pastreaza, sau mai bine spus, cele doua ipostaze se completeaza pentru a crea un efect si o atmosfera de mare rafinament si subtilitate.

In acest sens ar trebui privita si intrebuintarea placilor ceramice similare lemnului sau pietrei, urmarind eleganta atmosferei, fara a anula distinctia intre produsul de finisaj si elementul de reper.

Sustenabilitate

Problema sustenabilitatii este una inca in curs de dezbatere pentru placile ceramice.

In general, evaluarea se face in baza materiilor prime folosite, a masurii in care tehnologiile de productie sunt sau nu poluante, precum si a posibilitatii de reutilizare/reciclare a materiei prime.

Ca si compozitie, placile ceramice sunt fabricate utilizand materiale naturale: argile si diversi compusi minerali. Majoritatea producatorilor importanti de placi ceramice utilizeaza si materie prima reciclata pentru anumite serii de produse, pentru a obtine certificarea LEED si a livra produse sustenabile in proiectele de “cladiri verzi”.

In Spania, un stat important in privinta productiei de placi ceramice, functioneaza DAPCons, un program ce ofera eticheta verde pentru constructii in baza reglementarilor ISO 14025 si 15804.

Punere in opera

Aplicarea placilor ceramice se realizeaza de regula in sistem de montaj umed, folosind adezivi adecvati pentru fiecare tip de produs. Se practica si montaj uscat, in special pentru pardoseli interioare sau exterioare, pentru care se folosesc placi cu grosime mare si coeficient mare de rezistenta la incovoiere.

Pentru placile montate in spatii cu umiditate sporita, se recomanda aplicarea in prealabil a unui strat de hidroizolatie, pentru a proteja materialul suport de infiltratii nedorite de apa.

Pentru montajul umed, se folosesc diferite tipuri de adeziv in functie de clasa de produs, mai precis de coeficientul de absorbtie al apei. Placile din pasta rosie sau alba, cu absorbtie de apa ridicata, se vor monta folosind adezivi obisnuiti care adera usor la suprafata poroasa a stratului de baza. Pentru placile portelanate, cu absorbtie redusa de apa, se folosesc adezivi speciali, cu compusi polimerici, adezivi care previn desprinderea placii de masa adezivului in urma uscarii.

Tipurile de adeziv si de chit de rosturi se diferentiaza pe categorii in functie amplasarea spatiilor (interior/exterior), de destinatia incaperilor (spatii umede/uscate), de actiunea agentilor externi (apa, substante chimice), de exigentele de igiena etc.

Rosturi de montaj

Rosturile de montaj au rolul de a compensa abaterile dimensionale pentru placile ceramice nerectificate si de a asigura un grad de libertate necesar pentru compensarea tensiunilor naturale ce apar in masa placilor, in suprafata placata sau in cadrul structurii cladirii.

Teoretic, placile rectificate se pot monta fara rost datorita preciziei dimensionale. Se recomanda insa prevederea unui rost de minimum 1 mm, intrucat toate placile, oricat de compacte sau performante, au un grad de dilatare termica admis prin standardul ISO 10545-8. Totodata, se cunoaste ca orice cladire “lucreaza” in timp, cu precadere cele recent construite, in cadrul carora nu s-au eliberat toate tensiunile naturale din materialele de constructie proaspat puse in opera.

Nu in ultimul rand, pentru suprafetele mari finisate cu placi ceramice, se prevede un rost de dilatatie la un pas dimensional specific indicat pentru clasa produsului.

Pentru racordul suprafetelor placate se pot folosi profile decorative, in special pentru muchiile iesite sau se poate opta pentru placi de colt frezate in unghi de 45° in sectiune, pentru un montaj discret, fara linii de discontinuitate.

Placile de formate mari cer o atentie sporita in manevrare si punere in opera, ce se rasfrange implicit si in costurile de montaj.

Comparatie cu alte materiale

Ca material de finisaj pentru pereti si pardoseala, placile ceramice se inscriu intr-o gama larga de produse alternative, fata de care se disting prin proprietati specifice.

Produse din lemn

Cel mai amplu segment in care placile ceramice se regasesc alaturi de produsele din lemn sunt pardoselile interioare si exterioare. Pentru interior, s-a dezvoltat un tip de finisaj denumit parchet ceramic, o replica la aspectul lemnului masiv si o alternativa fata de parchetul stratificat.

Placajul ceramic ca alternativa la parchetul din lemn prezinta urmatoarele avantaje: rezistenta sporita la uzura, rezistenta semnificativ mai mare la apa, coeficient mai mic de dilatare termica. O diferenta importanta intre lemn si ceramica este aceea ca primul este un material cald, iar cel de-al doilea un material rece. Pe de alta parte, conductivitatea termica a ceramicii este foarte buna spre deosebire de lemn, ceea ce recomanda materialul pentru sistemele de incalzire prin pardoseala, din ce in ce mai des utilizate astazi. Astfel, materialul transmite mult mai rapid caldura. In plus, temperatura poate fi setata la orice valoare pentru un finisaj ceramic, fata de parchetul clasic la care este limitata la maximum 26°C.

Totodata, raportul calitate-pret inclina semnificativ balanta inspre placile ceramice, la o marja de 10-20 eur/mp fata 30-40 eur/mp in cazul parchetului triplu stratificat.

Piatra naturala

Placile glazurate sau placile portelanate in masa ofera modele decorative similare pietrei naturale. Printarea digitala high-definition ofera o imagine fidela a modelului si variabilitate convingatoare. Si in raport cu acest material, omogenitatea si natura compacta a stratului de baza recomanda placile ceramice ca material tehnic superior. Fiind extrase direct din cariere, placile de piatra naturala prezinta discontinuitati inerente si un grad crescut de porozitate – in cazul travertinului, spre exemplu. Nu in ultimul rand, rezistenta la substante corozive sau care pateaza este mult mai scazuta in cazul unor tipuri de piatra naturala folosite adesea ca finisaj – spre exemplu, marmura. Astfel, in comparatie cu piatra naturala, placile ceramice ofera o comportare fizico-chimica mult mai buna in timp – nu absorb apa, nu se pateaza si presupun, implicit, o intretinere mai usoara.

Totodata exista tipuri de piatra naturala foarte ridicate ca si cost de achizitie, cum ar fi onixul, a carei eleganta decorativa poate fi replicata in mod convingator prin placi portelanate in masa de formate ample, cu costuri de productie mult inferioare.

Variatia modelului decorativ, o caracteristica a materialelor naturale, poate fi astazi atinsa prin procedeele avansate de imprimare digitala random-model in cazul placilor ceramice. Mai mult, o variatie exagerata, care se poate intalni la materialele naturale si care poate deveni deranjanta in aspectul final al suprafetei, poate fi controlata prin imprimarea placilor ceramice.